POEZIE: Geanina Bîrlădeanu
Turnul de scăpare
(după Psalmul 93)
’Jungherea cea nedreaptă când pe sărman ucide
Și văduva o frânge de zidul răutății,
Vai, foc aprins în lampa stăpânului ce-nchide
Sprânceana cea păgână la Soarele Dreptății!
Nebuni fără de Lege, lui Iacov stă alcovul
Și-i cercetat tot pruncul prin scâncetele scurte!
Pe frunți de zei bolnave, Cezarul e procovul,
Cel ce-a sădit urechea cunoaște a Sa Curte!
La tronul făr’delegii, de-mi clatină piciorul
Și iadul își aprinde vulcanii plini de lavă,
Vin stoluri de putere, de-mi strig Judecătorul,
Lovind răuvoitorii, ca șahul pe o tablă!
Și-apoi îmi chem lăuta, chimval să-mi facă cordul
Căci tahicardic cântă: „Osana întru Domnul!”
Invitație la închinare
(după Psalmul 94)
E Împăratul oare ce-a luminat balconul
Cu ceruri de veșminte pe umeri de doctrine?
Ah, bucură-te-argilă că fericit e omul
De-i scris pe invitații: „acum te-aștept, creștine!”
Vai, criptă-os ce-mi mistui păcatu-n bătătură,
Să vii, să pleci genunchiul Acelui ce te strigă!
Învârtoșată minte, nu-ți intră din Scriptură
Vreun șarpe de-a lui Moise, la tine sub verigă?
De mi-aș găsi-n cămară când caut haina nunții
O lacrimă-a Iosiei după citirea Legii
Tu, Dulce-Primăvară, când dai scrisoarea morții
Fă-mi patul meu de suflet, mai alb sub trupul cergii!
De-n palme mai porți cuie, odihna Ta, pricină!
Iubirea nu-i Iubire de nu mă chemi la Cină!