POEZIE: Teo Cabel

FORMULA IUBIRII 

1.
Unele povești de iubire
nici ele nu cred că sunt
povești de iubire
vor să se deruleze într-o logică 
previzibilă

Nu, o poveste de iubire
este unică
provocări noi,
reacții noi, temeri 
nimic nu este 
previzibil
nu sunt doi de A la fel
întotdeauna fiecare A 
va spune altceva 
și nici trei de B la fel
fiecare B va spune lângă un A
altceva
un zero e zero, doar singur
Dumnezeu este infinit de iubire
noi vrem formula infinitului
sunt bune formulele dau 
rezultatul așteptat
omul este o formulă cu ceva în plus
Iubire
cu cât ai mai puțină iubire
cu atât ești mai mult formulă
cu cât eşti mai multă iubire
cu atât ești mai departe de formulă
formulele se plac
se adună
iubirea este stingheră
se adună și ea
într-o rugăciune
într-o privire
într-o floare
în cerul nesfârșit
poveștile de iubire nu seamănă 
între ele
formulele seamănă
poveștile de iubire 
știu că sunt, doar atât
ele știu 
le e de ajuns

2.
Poveștile ne dau voie
să punem culoare în realitate
când tonul devine anost
când ceilalți vor să ne șteargă 
din lumină
să bată scânduri negre la fereastra 
bucuriei
să facă din opțiunile noastre
fantome
poveștile sunt libertatea
de a pune culoare
în cuvintele pe care unii
abia așteaptă să expire
cuvintele nu expiră
spune evanghelistul Ioan 
capitolul unu, versetul unu.

3.
Ai văzut vreodată
harta cuvântului Te iubesc?
nu cred că se vede cu ochiul liber
nu cred că poți spune
în cuvinte cum arată scara de 
1:infinit
zgârcenia omului e de vină
crede că dacă descoperă o comoară 
e numai a lui
iubirea este o comoară
o flacără
arde în noapte și îți poate lua, 
da, mințile
când crezi că o poți măsura
poți doar să o dăruiești
formula iubirii ne-a arătat-o El
noi suntem egoiști
lumina pare albă
dar toate culorile sunt în albul 
acesta.