Poezii

Românie, Țara mea

Românie, Țara mea,
A sosit și ziua ta!
Cu emoții și cu dor
Te sărbătorim cu-onor.

La Alba Iulia,
Mulți români se adună
Să dea mână cu mână,
Să-nvârtă hora română.

La Cluj-Napoca,
Răsare Iancu
Pe o statuie mare
Ce ne trezește veacul.

La București, în capitală,
Toți românii dau năvală
Să vadă Armata Română
Ce de-un veac este stăpână.

În Domnești, comuna noastră,
Făcând parte din popor,
Brav se-arată tricolorul
Și formăm un viitor!

 

Copilăria

Copilăria-i minunată,
Ca o floare mult bogată. 
Și-acum să trec la subiect:
Copilăria să v-o povestesc.

Un copil fără o prostioară
Este ca un magician fără pălărioară
Copilul când se plictisește
O năzbâtie pregătește.

De părinți el se ferește
Dar când părinții vor afla
El calm va sta și le va spune:
„Ați fost și voi copii cândva...”

Orice părinte își dorește
Copil o dată să mai fie,
Dar când spre boacănă privește
De copilărie-și amintește. 

Unde ești, copilărie?
Floarea mea cea mai firavă,
Ai plecat în pribegie,
Vremea a trecut în grabă...

Amintiri lăsate-n urmă,
Amintiri ce le-am purtat,
Unele-au trecut în umbră,
Altele m-au vindecat... 

 

Către Sfântul Gheorghe

Sfinte Gheorghe, ocrotitor,
Numele tău îl purtăm
De foarte mult timp cu dor,
Pe-al tău nume îl serbăm.

Ne ești înger păzitor,
Exemplu bun tuturor,
Astăzi noi toți te serbăm
Cu glas divin te rugăm. 

Numele tău și eu îl port
Sunt bucuros de nu mai pot!
Doamne, Ție-Ți mulțumesc
Pentru acest nume ceresc!

(Alexandru George Leahu, clasa a VII-a, Liceul Tehnologic „Petre Ionescu-Muscel”, Domnești-Argeș)