Poezii creştine

Unul, undeva, odată

Radu Gyr Unul, undeva, odată, mi-a zâmbit peste morminte: - Ţine spada mea fierbinte şi pe tâmple zarea toată. Altul stă la o răspânte, numai râs pe buze slute: - Mi-aţi trecut prin faţă sute, toţi cu spadele ne-nfrânte. Unu-n cârji şi-n grea tristeţe mă privea cum trec ânainte. A oftat fără cuvinte şi-a plâns mult, proptit în beţe. Altu-n ochiul unei funii m-aştepta, mâncat de vrăbii: - Toţi ne-am dus încinşi cu săbii, treci şi tu ca noi, nebunii...