Poezii creştine

Psalmul 46

Mitropolitul Dosoftei Limbile să salte Cu cântece nalte, Să strige-n tărie Glas de bucurie, Lăudând pre Domnul Să cânte tot omul. Domnul este tare, Este-mpărat mare Preste tot pământul Şi-ş ţâne cuvântul. Supusu-ne-au gloate Şi limbele toate, De ni-s supt picioare Limbi de pre supt soare. Alesu-ş-au şie Parte de moşie Ţara cea dorită, Carea-i giuruită Lui Iacov iubitul, Ce-i ţâne cuvântul, Mila să-ş arate Cea de bunătate Spre noi, ticăloşii, Precum ne spun moşii. Pre vârvuri de munte S-aud glasuri multe De bucine mare, Cu naltă strigare, Că s-au suit Domnul Să-l vază tot omul. Cântaţ în lăute, În zâcături multe, Cântaţ pre-mpăratul, Că nu-i ca dâns altul Să domnească-n lume, Cu svântul său nume, Cântaţ să-nţeleagă, Preste lume largă. Că Dumnezău poate Pre limbi preste toate, De le îmblânzeşte Şi le-mpărăţeşte. Sacunul de rază unde va să şază Domnul din direapta, Să-mpărţască plata, Pre boieri, gloate, Pre limbile toate. Şi cine să-nalţă Din hire sămaţă, I-a vedea tot omul Cum i-a certa Domnul.