Poezii creştine

Aureolă

Lucian Blaga Ca-ntr-o legendă veche şi uitată În valea noastră s-a ivit o sfântă. În preajma ei mereu văzduhul cântă. Şi umblă zvon că noaptea câteodată când stă pe întuneric în chilie văpaie i se-aprinde pe la tâmplă. Nu bănuieşte sfânta ce se-ntâmplă. Nu bănuieşte aureola vie ce-njurul capului îi luminează, zvâcnind şi înteţindu-se-n visare. Ea simte numai şi se miră trează cum fluturii de noapte-o cercetează, cum sfârâind prin păr ca-n lumânare îi cad pe rând, cenuşă, la picioare.