Poezii creştine

La groapa lui Laie

Octavian Goga Am venit să-ţi spun o vorbă Azi, când pleci în ţări mai bune, Niculaie, Laie Chioru, Cântăreţ din patru strune; Du-l cu tine meşteşugul Care ne-ntărea soboru: Meştere a nouă sate, Lăutare, Laie Chioru! Unde norii-şi ţin popasul În lăcaş de mărgărint, Şade Domnul cu Sânpetru La o masă de argint. Tu să-ţi pleci uşor genunchii Şi uşor să-ţi pleci grumazul, Şi pe umerii vioarei Să-ţi apeşi domol obrazul. Şi să cânţi un cântec, Laie, Cum se cântă-n sat la noi, Când se tânguie ciobanul După turma lui de oi. Povesti-va atunci struna Înălţimilor albastre Vremea lungă câtă jale Scris-a-n sufletele noastre. S-ar întuneca pământul C-ar veni, veni, ţigane, Toate stelele s-asculte Glasul strunei năzdrăvane. Blând zâmbire-ar Milostivul… Iar din geana lui de-argint Lacrimi-ar cădea-n adâncul Norilor de mărgărint. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult ne petrecea: Între stelele de pază Am avea şi noi o stea.