Poezii creştine

Semne

Mircea Ciobanu Veni de-afară-nvălmăşit şi ud. Nu-şi descălţă sandalele. Pe straie sună tăios o platoşă şi, crud, răcoarea spadei se lasă-n odaie. Şi lucrurile toate - tresărind sub o lumină încă neştiută s-au rupt de umbra lor şi reci au prins în limpezi muchii săbii să ascută. De mine azi mi-am amintit şi-mi spun că mi-a intrat un oaspete în casă Mă-nclin tăcut şi urma i-o-ncunun cu spada naltă-n pumnul meu rămasă.