Poezii creştine

Meditaţie

Ioan Maier Ca nişte scorburi adânci întru-un pom uscat aşa îmi erau braţele şi propria-mi minte. Şi nu era nici un Grădinar pe pământ, până a răsărit Steaua deasupra Betleemului şi dintr-o iesle a zâmbit Cineva. Am crezut că e Dumnezeu şi am înverzit! El m-a împodobit cu frunzele şi roadele Lui, să hrănesc trecătorii cu veşnicie.