Poezii creştine

Un ateu

D. Nanu Muri-nţelept, ateul, cum trăise; Dar când de peste ochi se dezvelise Perdeaua de ţărână, şi-n fiinţă, Pe iubitorul de-oameni Îl zări, Cu braţele întinse-ncremeni Pătruns adânc de-o dulce umilinţă: - "Cum, Doamne, îl primeşti şi pe-un ateu? - "În tot ce ai făcut ai pus credinţă, Şi în credinţa-aceea eram Eu.