Poezii creştine

Altar la Putna

Tudor Arghezi Ceaslovul de la parastas Îl răsfoiesc întâiaş dată. O foaie-n mijloc i-a rămas De patru veacuri netăiată. E carte copiată de diac, Şi scrisă-n alburi cu vopsele, Garoafe, păpădii şi flori de mac, Într-un chenar de muşeţele. Ghicesc prin rânduri, ca prin site, Un nume vechi de cititor, Semnat cu slove ruginite: Ieromonahul Nicanor. Dar colţul paginii mai poartă Şi-o urmă de-altă semnătură, Când mâna lui, de mult fusese moartă; Trecut pe buze şi uitat în gură La fostul hram de sărbătoare: Buricul degetului mare.