Poezii creştine

Rugă

Corneliu Moldovanu La moarte, nu mă vinde, o Doamne, nimicirii, Fiinţa mea topind-o în negura pieirii, - Ci, ruga ascultându-mi, prefă-mă într-o stâncă Să simt vuind sub mine prăpastia adâncă... Preschimbă-mă-n zefirul pribeag, gonit de fluturi, În crinul care duce iubitului săruturi, - Dă-mi zborul şi-ntruparea unei privighetori Ce piuie-n poiene vestirile de zori, - Prefă-mă stropul proaspăt, dintr-un izvor curat, Ca să aştept la umbră drumeţul însetat, În norul care trece colindător în vânt Purtând la sânu-i taina rodirii pe pământ, În valul ce s-avântă măreţ şi cântător Setos de înălţarea vremelnicului nor, Ca-n urmă să coboare din bolta de cristal Din nou să vieţuiască clipita unui val...