Poezii creştine

Mod

Ion Barbu Te smulgi cu zugrăviţii, scris în zid, La gama turlelor acelor locuri, Întreci oraşul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri. O, ceasuri verticale, frunţi târzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în calorii, Şi ochiul, unghi şi lumea aceasta - nouă. - Înalţă-n vânt te frângi, să mă aştern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă.