Poezii creştine

Bisericuţă

de Donar Munteanu Când limba grea de fier izbea-n aramă Şi clopotul - smucit - pornea să sune, Chemând toţi oamenii la rugăciune, Cum cheamă pe copiii săi o mamă;- În glasul lui - ce-n veci o să-mi răsune - Şi-acum se tânguie şi se sfărâmă O vorbă ce cuprinde-a vieţii dramă: "Deşertăciune şi deşertăciune!" Şi sunetul - întâi cu apă lină - În unde largi se revarsă-n văzduh, - Vibra apoi din ce în ce mai tare, Trezind în noi a Domnului chemare, - Şi aprindea în fiecare Duh Bobiţa de credinţă şi lumină.