Poezii creştine

Piramidă

Radu Gyr Severă piramidă de granit, am feţe mohorâte şi rigide, un monstru care tainele-şi închide, în cosmică tăcere-ncremenit - Sub soarele pustiilor toride, îmi arde vârfu-nfipt în infinit şi, ca un lung şi glacial cuţit, străpunge luna pietrele-mi aride. Solemn şi hâd şi rece monument, claustru templu dur de blocuri terne, eu dorm adânc, acestei lumi absent… Dar, dincolo de somnul ce se-aşterne, în greu-mi sarcofag incandescent străfulgeră podoabele eterne. (23 aprilie 1975 - ultimul sonet al autorului)