Poezii creştine

Lumina

Zorica Laţcu Cu raza, baţi din veci aceeaşi cale, Cum vii din nesfârşit înspre-nserări, În umbra noastră faci din nou cărări, Să Te primim cu zvon de osanale. Te dăruieşti, cu rodul toamnei Tale, Doar celor care plâng în aşteptări, Aluneci lin, căzând din zări în zări Spre duhuri care ştiu să fie goale. Tu treci mereu în neguri nesfârşite, Să biruieşti amurgul prin Calvar Şi-n taina frumuseţii negrăite, Te naşti de sus în foc de raze iar, Ca să-mplineşti minuni făgăduite. Lumină Tu, nespus de mare har!