Poezii creştine

Întrebare

de Radu Gyr Adâncă-i noaptea, orele profunde... Gemând, spre raftul cărţilor mă-ndrum şi-ntreb în şoaptă fiece volum: -Tu eşti? Şi cartea fuge şi se-ascunde. Plângând, întreb portretul ei acum: -Tu eşti? Şi nici iubita nu-mi răspunde. Îmi umplu cupa-n vin să mă scufunde, întreb: -Tu eşti? Şi cupa piere-n fum. Şi-ntreb şi spada mea: -Tu eşti? Şi tace. Şi, cum mă prăbuşesc în jilţ, înfrânt, din zid o umbră albă se desface... Mă-ntorc spre ea cu sânge în cuvânt şi-n ochii lui Iisus e numai pace. Întreb: -Tu eşti? Şi umbra spune: - Sânt.