Poezii creştine

Ca pe un diamant

de Vasile Voiculescu Strivit zăceam sub scoarţa humii în bezna pururi blestemată Şi plin de lut duceam robia în miezul stâncilor bătrâne, Când mâna Ta mâa scos de-acolo şi mâa spălat de orice pată În apele eternităţii ca pe un diamant, Stăpâne!... Curând apoi chemaşi asupră-mi tăişul aspru al durerii Şi mi-ai cioplit în mii de feţe amarnic sufletul din mine Ca pe un diamant, Stăpâne, ce şi-a sporit harul puterii Căci înmiit va să răsfrângă lumina ce-a cuprins în sine. Ca pe un diamant, Stăpâne, mâai pus în crucea stemei Tale Şi ân aurul iubirii sfinte mâai ferecat, - deasupra urii - Să licăresc în noaptea vremii, când stele nâor mai fi pe cale, Ca un surguci al slavei Tale pe larga frunte a făpturii!