Poezii de Crăciun
La căsuţa unde-i neaua
Traian Dorz
La căsuţa unde-i neaua până-n tindă,
Vine Fiul dulce, singur, şi colindă.
Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler...
Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.
Lângă uşa unde nimeni nu se-opreşte,
Vine Fiul dulce, singur, şi grăieşte.
Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce, singur, şi Se-aşază.
Lângă plânsul singur fără liniştire
Vine Fiul dulce – şoaptă de iubire.
Lângă dorul singur fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce - har şi-mbrăţişare.
Leru-i, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger lângă cel stingher,
Leru-i, Doamne, ler...
Sonet de Crăciun
Adrian Munteanu
În orice staul Pruncul Sfânt se naşte
Pe fânul proaspăt, tainică zăbavă.
Se va alege grâul copt de pleavă
Şi-n jurul casei mielul blând va paşte.
Câte-un Irod va picura otravă,
Răpind iertarea adunată-n moaşte.
Supuşi ostaşi, meniţi spre-a-l recunoaşte,
Nu-l vor vedea în jur, de-atâta slavă.
Trei magi spre iesle blând îngenunchează,
Nădăjduind să frângă un blestem.
De-asupra noastră suie-n veci o rază,
Aprinde-n noi speranţa ce-o avem.
În gând curat un veşnic foc veghează
Şi fiecare sat e-un Betleem.
Colind cu zăpadă
Marius Ianuş
În lumina blândă, albă a amiezii
au venit în taină meşterii zăpezii
şi-au ţesut cu grijă un covor frumos
ca să-L veselească pe Pruncul Hristos.
Fulgi de nea îi vestesc sorţii
că El nu e robul morţii!
Şi-au ţesut cu grijă un frumos covor
ca să nu-şi rănească Pruncu-al Său picior
şi să nimerească magii mândrul loc
unde-au înflorit florile de foc.
Fulgi de nea îi vestesc sorţii
că El nu e robul morţii!
Ca să nimerească magii mândrul staul
şi să-I pună-n faţă florile de aur.
Să găsească ieslea unde a venit
Cel Ce ne-a salvat cu al Său colind.
Fulgi de nea îi vestesc sorţii
că El nu e robul morţii!