Pogorârea Sfântului Duh

Dragii mei, după ce ne-am bucurat împreună de Sărbătoarea Sfintei Învieri şi de cea a Înălţării, o altă mare sărbătoare vine să ne umple sufletele de bucurie. În această duminică prăznuim minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostoli şi, totodată, ziua întemeierii Bisericii creştine, deci ziua de naştere a Bisericii şi, astfel, a noastră, a tuturor.

Duminica Pogorârii Duhului Sfânt sau Duminica Rusaliilor mai este numită şi Duminica Cincizecimii, deoarece acest eveniment a avut loc la cincizeci de zile după Învierea Domnului. Atunci, după cum le spusese Hristos, ucenicii erau tot împreună, într-o casă din Ierusalim. Deodată s-a auzit un vuiet, ca suflarea unui vânt puternic, şi limbi ca de foc s-au arătat şi au stat deasupra fiecăruia dintre ei. Acesta era Duhul Sfânt, care Se pogorâse asupra ucenicilor, aşa cum le spusese Mântuitorul. Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi au început să grăiască în mai multe limbi pe care nu le cunoscuseră până atunci. Auzind zgomotul făcut de acel vuiet, la acea casă s-au adunat mulţi oameni care nu vorbeau aceeaşi limbă şi toţi au rămas uimiţi de minune, pentru că Sfinţii Apostoli vorbeau pentru fiecare în limba lui, deşi nu învăţaseră acea limbă, ei fiind pescari, oameni simpli. Sfântul Apostol Petru s-a ridicat şi le-a vorbit oamenilor despre Învierea Mântuitorului, mărturisind că ei, apostolii, sunt martori ai Învierii Sale. Atunci mulţi au crezut şi aproape trei mii de oameni s-au botezat în ziua aceea, devenind creştini. Întemeierea Bisericii creştine În această zi, cântăm împreună în Biserică troparul acestui mare praznic: "Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înţelepţi pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt; şi printr-înşii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, slavă Ţie!". Mărturisim astfel că este şi ziua întemeierii Bisericii, întrucât în această zi a luat fiinţă în chip văzut Biserica. În urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, prin convertirea celor trei mii de oameni, a luat naştere prima comunitate creştină din Ierusalim. Începutul propovăduirii Acesta este momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul limbilor de foc, i-a umplut de darurile Sale pe Apostoli. Pentru început, aceştia au căpătat marea putere de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Astfel, cei doisprezece au început să facă învăţătura Mântuitorului cunoscută şi altor neamuri, în diferite limbi. Ei au ieşit în toată lumea, au săvârşit minuni, i-au întors pe păgâni de la închinarea la idoli, i-au adus la dreapta credinţă pe mulţi, de la oameni simpli la împăraţi. Iar începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt. Duhul Sfânt Duhul Sfânt are în viaţa Bisericii un rol asemănător cu acela al sufletului în organizarea vieţii noastre omeneşti. Aşa cum sufletul dă viaţă şi mişcare tuturor părţilor trupului, tot aşa Duhul Sfânt dă viaţă şi mişcare Sfintei Biserici, adică nouă, creştinilor. El este cel care, prin Sfinţi, face minuni: prin unii învaţă adevărul, prin alţii sporeşte ştiinţa, prin unii ocroteşte bunele tradiţii, prin alţii păstrează buna-cuviinţă, stinge ura dintre oameni şi îi împacă. Unii au un dar, alţii au altul, însă toţi se străduiesc să se lase călăuziţi de puterea şi lucrarea Sfântului Duh. Aşa că, astăzi, de ziua Bisericii noastre, vă spun şi eu, cu bucurie: "La mulţi ani, dragii mei!"