Pomenirea de 40 de zile a părintelui Proclu Nicău
Sâmbătă, 4 martie 2017, la Mănăstirea Sihăstria Putnei din judeţul Suceava a avut loc pomenirea de 40 de zile a părintelui Proclu Nicău, pustnicul în vârstă de 88 ani din Mitocu Bălan trecut la Domnul pe data de 28 ianuarie 2017.
La Mănăstirea Sihăstria Putnei a avut loc sâmbăta trecută o slujbă de pomenire pentru părintele Proclu Nicău, pustnicul trecut la Domnul pe data de 28 ianuarie 2017, la vârsta de 88 de ani, înmormântat la mănăstirea bucovineană. Din soborul slujitor, alături de părintele stareţ Nectarie Clinci şi de părinţii din mănăstire, a făcut parte şi părintele Gheorghe Băbuţ.
„Dumneavoastră, ucenicii şi credincioşii care l-aţi cunoscut, sunteţi o predică despre părintele Proclu“
Pentru a ne aminti de părintele Proclu, redăm în continuare un scurt fragment din predica rostită de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen la slujba Înmormântării: „Părintele Proclu a fost un om rugător şi smerit, un om cu simţăminte deosebite, un om care s-a aplecat spre nevoile sufleteşti ale oamenilor, povăţuind fără să se înalţe. Un călugăr care trăieşte în pustnicie cere imediat de la stareţul lui să fie făcut schimnic, având în vedere regimul călugăresc mult mai aspru. Părintele Proclu nu a cerut lucrul acesta, ci a spus: «Eu mă mulţumesc cu statutul de simplu monah». A fost un om smerit şi conştiincios, care a înţeles frumuseţea vieţii călugăreşti. «Viaţa pustnicilor fericită este; a celor care se întrarmează cu dumnezeiescul dor». Mai mult nu mai spun, pentru că dumneavoastră, ucenicii şi credincioşii care l-aţi cunoscut, sunteţi o predică despre părintele Proclu. Nu-l veţi uita niciodată în rugăciunile dumneavoastră, după cum nici părintele nu ne va uita în rugăciunile pe care, mai departe, le îndreaptă către Bunul Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, a tuturor“.
Părintele Proclu (Gheorghe Nicău) s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, judeţul Neamţ. El a intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria Neamţ la vârsta de 12 ani. În anul 1949 a fost trimis, împreună cu alţi vieţuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieţii monahale. De acolo a fost alungat de comunişti, în urma decretului din 1959. Cu binecuvântarea părintelui Cleopa Ilie, părintele Proclu s-a retras în satul natal, Mitocu Bălan, unde a vieţuit într-o chilie la poalele pădurii.
Părintele era cunoscut pentru smerenia şi blândeţea sa. Fiind căutat tot timpul de numeroşi oameni pentru sfaturi duhovniceşti, celor mai mulţi Părintele Proclu le spunea: „Aţi venit la un moş prost de cap, fără carte, la păcătosul pământului! Viaţa mea e un deal şi-o vale, nimic folositor“. Mai spunea părintele: „Vorba nu dă rezultat. Cine iubeşte tăcerea, iubeşte veşnicia“ şi „Când Duhul Sfânt s-a atins de inima noastră, nu ne mai putem opri din plâns. Şi având de multe ori această stare, simţi că nu mai doreşti veacul acesta. Iar când vei vedea că nu mai ai nicio ispită, aşteaptă-te la altele mai proaspete.. Duhul mândriei e aşezat lângă scaunul nebuniei şi al ieşirii din minţi. Mândria nu e a oamenilor sănătoşi, ci a oamenilor bolnavi“.