„Popas în satul de odinioară” în comuna Avrămeni

S-a pierdut tradiţia şezătorilor la gura sobei, dar amintirea şi dorul de ele pare să rămână aprins căci „...dragi îmi erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire”, după cum zicea Creangă în urmă cu aproape două secole. Pe fondul faptului că în prezent majoritatea tinerilor trăiesc o dependenţă faţă de reţelele de internet şi de tehnologie, care a luat o amploare deosebită în ultima vreme, şi nu se mai regăsesc implicaţi în cunoaşterea adevăratelor comori ale poporului nostru, duminică, 24 martie 2019, în comuna Avrămeni a avut loc o renaştere din plămada vechilor tradiţii, numită de organizatori „Popas în satul de odinioară”.

Această renaştere a izvorât din convingerea că tradiţiile populare româneşti rămân tezaurul nostru cel mai de preţ, iar pentru aceasta trebuie să facem tot ce se poate pentru ca ele să se păstreze vii în mintea copiilor şi a oamenilor; în cultură nimic nu trebuie pierdut, totul trebuie transmis şi reînnoit.

În acelaşi gând, Alexandru Vlahuţă ne spune: „...datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă de-a lungul vremurilor în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri”.

Pentru a reitera în chip natural acest tezaur cultural transmis din generaţie în generaţie, trebuie reînnodat contextul pe fondul căruia acesta poate fi conservat, iar unul dintre acestea o poate constitui şezătoarea. Ea constituie un mijloc complex de educaţie, deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor, contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, chiar mai mult de atât le dezvoltă dragostea pentru frumos, pentru armonie, le cultivă rabdarea, stăpânirea de sine, spiritul de echipă, şi mai presus de toate îi reintroduce în atmosfera credinţei ca stare de normalitate.

Datinile şi obiceiurile populare ne reprezintă şi constituie o adevarată valoare a ţării noastre, apreciată în lume, fapt care determină dorinţa de a cunoaşte frumuseţea şi naturaleţea obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului popular şi a graiului local.

Folclorul reprezintă oglinda vie a existenţei poporului român, o dovadă grăitoare a străvechii unităţi culturale a poporului român. Imensul tezaur folcloric al poporului nostru constituie o componentă valoroasă a acestei moşteniri. Valorificând cu copiii tradiţia folclorică în cadrul diverselor activităţi ale bisericii, ale şcolii şi activităţilor extraşcolare, realizăm un important act cultural şi educativ. Pentru a putea cuprinde o gamă cât mai variată de tradiţii şi obiceiuri, iar aceasta într-un mod firesc, s-a simţit nevoia organizării unei şezători, prin care şi cei mai tineri, dar şi cei ajunşi la maturitate să guste din tezaurul folcloric al acestui neam.

Evenimentul desfăşurat la Căminul de Cultură al Comunei Avrămeni, intitulat „Popas în satul de odinioară”, a fost de o consistentă încărcătură culturală, fapt pentru care ne exprimăm pe acestă cale aprecierea şi recunoştinţa celor care s-au implicat: Primăria Comunei Avrămeni, Şcoala Gimnazială Manoleasa, Şcoala Gimnazială nr. 1 Avrămeni, Parohia „Sfântul Dumitru” Avrămeni, în colaborare cu Liceul Teoretic „Dr. Mihai Ciucă” Săveni.

Ideea acestei şezători a pornit şi din dorinţa de a contribui în mod concret la tematica Anului omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari), prin participarea la Concursul naţional catehetic „Hristos: sufletul satului meu”, fapt pentru care, pe lângă cântece şi dansuri populare, doine, muzică instrumentală populară consacrate, au fost recitate şi poezii şi rugăciuni, creaţii proprii, care vor fi înscrise în concursul amintit.

Acest eveniment numit „Popas în satul de odinioară”, deşi a poposit mai bine de trei ceasuri în Căminul Cultural al Comunei Avrămeni sub forma unei şezători, care a început la ora 14:00, s-a desfăşurat într-un mod antrenant. Începutul a fost marcat de intervenţia Corului „Amvonul” al Protopopiatului Săveni, care, prin piesele cântate, atât religioase, specifice Postului Mare, cât şi patriotice, amintind de anul ce tocmai a trecut, al Centenarului, a redat parcă chintesenţa a ceea ce urma să se întâmple, şi anume că, prin cântecele şi tradiţiile populare străbune, vom regăsi întoarcerea la credinţă.

A urmat o prezentare de bucate tradiţionale româneşti de post şi modul cum se frământă aluatul pentru copturile de post, modul cum se ţese la războiul de ţesut, toate acestea intersectate cu cântece şi poezii populare.

Un moment aparte a fost când a vorbit Gheorghe Tudosă, cel mai vârstnic fiu al comunei Avrămeni. În cadrul şezătorii, domnul Gheorghe a amintit despre contextul formării aşezărilor rurale din împrejurimi şi despre importanţa economică de la acea vreme a satului Avrămeni, menţionând că aceste aspecte se regăsesc în „Bordeeni”, scrisă de Mihail Sadoveanu, care a vizitat locaţia în anul 1946, fiind găzduit atunci de Vasile Isăcescu, unde actualmente se află o locaţie publică. Apoi, au fost prezentate diferite tehnici: de încondeiat ouăle, de ţesut, de olărit, de împletit cu andrele, de cusut ia şi trăistuţa în culorile specifice zonei şi de pictat icoane pe sticlă, în aceeaşi manieră dinamică prin intercalarea cu cântece şi dansuri populare.

Şezătoarea nu numai că a ilustrat că, prin cântece şi tradiţii, ţăranul român de odinioară se regăsea pe sine într-o stare de bine, dar şi că, prin aceste şezători, perioada de iarnă, specifică acestor activităţi culturare pur româneşti, nu rămânea amorfă, ci căuta să dea viaţă şi sufletului, dar şi trupului prin trudirea, înlăuntrul casei, la cele necesare portului. Tot acum era un bun prilej pentru a se stabili nunţile de peste an şi pentru a se înfiera astfel, în mod comunitar, ideea unor noi familii ce se vor crea. În pofida acaparării tehnologiei şi a schimbărilor de la o zi la alta, şezătoarea de la Avrămeni ne-a arătat că, totuşi, importanţa tradiţiei încă nu s-a pierdut şi îşi poate regăsi farmecul şi în sufletele noilor generaţii, care, cu mult sârg, au căutat să redea specificul satului românesc de altădată.

În încheiere rămânem cu gândul părintelui paroh de la Parohia „Sfântul Dumitru” Avrămeni, pr. Ionuţ Alin Răţoi: „Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru că a rânduit să împlinim această lucrare şi Îl rugăm să înmulţească dragostea în sufletele noastre şi să trăim perioada postului meditând la cuvintele Mântuitorului din Sfânta Scriptură: «Adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră» (Matei 6, 20-21)”.