Postul creştin, între dietă şi regim vegetarian
A vorbi despre post în zilele noastre pare aproape absurd, deoarece de la mic la mare nu este persoană care să nu fi auzit despre el. Restricţiile sale, îndeosebi cele de ordin alimentar, sunt cunoscute de toată lumea, însă adevăratul sens al acestuia este fie ocolit în mod voit, fie necunoscut. Postul nu este nici o dietă şi nici numai un regim vegetarian.
Momentele intrării în posturile de peste an reprezentau pentru părinţii, bunicii şi înaintaşii noştri momente importante, ce presupuneau o serie de schimbări în ceea ce priveşte modul de viaţă, atât de ordin material, cât şi spiritual. Postul începea cu spălatul cu leşie a vaselor în care s-a făcut mâncare, pentru a nu mai rămâne nici o urmă de la mâncărurile de frupt de până atunci, mergeau la rude, la vecini sau la cei cu care erau certaţi şi îşi cereau iertare, pentru a nu intra în post neîmpăcaţi, se împăcau şi apoi începeau postul. Dar nu cu "pate vegetal", nici cu "lapte de soia", "şniţele de soia" sau alte substitute care există în magazine, ci cu alimente din "bătătură", cu ulei doar atunci când era "dezlegare", la fel cum se consuma şi vinul. Omul zilelor noastre însă nu a mai păstrat aproape nimic din toate aceste obiceiuri. Postul şi-a pierdut latura spirituală pentru mulţi dintre cei care îl ţin, reprezentând mai degrabă o dietă, însă nici aceasta în sensul propriu al cuvântului. E văzut de mulţi fie un exerciţiu vegetarian, scopul fiind detoxifierea organismului sau scăparea de câteva "kilograme în plus", cu gândul la carnea de porc de care se va abuza de sărbătorile de iarnă. Numeroşi oameni fac o confuzie generală între vegetarieni, între cei care ţin cure de slăbire şi postul creştin şi, comoditatea fiind de multe ori componentă predominantă a noastră, transformăm postul doar într-un regim alimentar. Mâncăm doar produse vegetale, precum vegetarienii, sperăm să slăbim, cum îşi doresc persoanele care ţin cură de slăbire, şi apoi spunem că am postit. Însă postul nu este nici pe departe doar un regim alimentar, ba chiar este lipsit de folos spiritual dacă este privit doar aşa. Postul cuprinde mai multe aspecte, cele mai importante fiind cele de ordin spiritual. Postul înseamnă să nu mâncăm produse de origine animală (carne, ouă, lapte), însă este complet doar împreună cu aspectele sale de ordin spiritual. Postul nu este unul adevărat dacă nu este completat de rugăciune şi de fapte bune. În plus, mâncând doar substitute alimentare ale alimentelor de bază, precum laptele de soia, pateuri vegetale sau alte bunătăţi "de post", dispare jertfa pe care ar trebui să o facem. Nu postim pentru estetica trupului "Atunci când postim, nu postim ca să facem economii şi nici ca să ne menţinem linia corpului, linia estetică. Ci când postim trebuie să fim şi milostivi. Să dăruim celor săraci. Orice om poate fi milostiv, chiar dacă nu are nici un ban şi nimic material pe care poate să-l ofere cuiva. Poate face milostenie cu un cuvânt bun, cu o rugăciune pentru sănătatea şi ajutorul celor din jur. O mână de ajutor dată unui bătrân singur şi deznădăjduit, o vizită făcută unui bolnav acasă sau în spital, un sfat dat unui om dezorientat, descumpănit, căzut în deznădejde", a explicat Preafericitul Părinte Daniel în cuvântul de învăţătură ţinut cu prilejul hramului de la Mănăstirea Snagov. Postul ne-a fost dat nouă încă din Grădina Edenului, prin porunca de a nu mânca din Pomul cunoştinţei binelui şi răului, având o latură materială, aceea de a nu mânca, dar şi o latură spirituală, ce ţine de ascultarea pe care Adam şi Eva trebuiau să o facă faţă de Dumnezeu. Drept dovadă a folosului postului, acesta a fost păstrat şi în zilele noastre, reprezentând un ajutor pentru dobândirea mântuirii. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în "Problemele vieţii" că "nimic nu provoacă atâta mulţumire şi atâta sănătate, ca atunci când cineva mănâncă şi bea după măsura adevăratei nevoi a trupului său, astfel încât să nu aibă o greutate mai mare decât cea normală. Şi pentru a te convinge, observă-i mai întâi pe cei care mănâncă cu măsură şi apoi pe cei care mănâncă exagerat. Trupurile primilor sunt de obicei puternice, sănătoase, cu organe care funcţionează armonios, pe când ale celorlalţi sunt molâi, greoaie, anevoioase şi bolnăvicioase". La rândul lor, şi medicii nutriţionişti recomandă cumpătarea în ceea ce priveşte alimentaţia şi, mai ales, hrana sănătoasă, nu substitutele cumpărate de la magazin, cu care ne păcălim că postim. "Am înlocuit din dieta noastră produsele naturale, îmbuibându-ne cu o grămadă de otrăvuri bine ambalate. S-a perturbat de asemenea până şi ritmul alimentaţiei. Frecvenţa şi mai ales abundenţa meselor noastre au făcut să dispară o funcţie esenţială a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporană, făcând din ce în ce mai puţin efort fizic, ar fi normal să mănânce mai puţin. S-a întâmplat însă invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundenţe alimentare incredibile", este de părere profesorul Mihai Popa. Postul complet este împletit cu rugăciune şi fapte bune Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Rânduielile date de Sfinţii Părinţi pedepsesc cu asprime pe cei care nu păzesc posturile. Dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate şi ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de frupt, trebuie să ne silim a ne curăţi nu numai trupul, ci şi sufletul, petrecând în rugăciune, pocăinţă şi fapte bune. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit este nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc. Referindu-se la post, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte foarte frumos despre împletirea virtuţilor. "Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire, şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine. Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase." Iar Sfântul Isaac Sirul spune că postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi a sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii şi izvorul smereniei. Postul învaţă liniştea şi el precedă celelalte fapte bune.