Postul creștin - o regăsire a sensului
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia I, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 47-48
„Am cunoscut harul posturilor prin prorocul Isaia. Isaia a lepădat postul iudaic și ne-a arătat adevăratul post, spunând: Nu postiți în judecăți și în certuri [...] ci dezleagă toată legătura nedreptății (Isaia 58, 4, 6); iar Domnul a zis: Nu fiți triști [...] ci spală-ți fața ta și unge-ți capul tău (Matei 6, 16-17). Să fim deci cuprinși de niște simțăminte ca acestea, așa cum am și fost învățați! Să nu ne mâhnim de zilele ce se apropie! Să fim veseli în ele, așa cum se cuvine sfinților. Nimeni nu este trist când primește cununa biruinței; nimeni nu-și înalță trofeul cu mâhnire. Nu te întrista când ți se poartă de grijă! E o nebunie să nu te bucuri de sănătatea sufletului, ci să te mâhnești de schimbarea mâncărurilor, lăsând să pară că-ți face mai multă bucurie plăcerea stomacului decât îngrijirea sufletului. Săturarea mulțumește doar pântecele; postul însă urcă folosul la suflet. Bucură-te, că ți s-a dat de Doctor un leac ce ucide păcatul.
(...) Unge-ți capul tău și spală-ți fața ta (Matei 6, 17). Cuvintele acestea ale Scripturii te cheamă la taine. Cel uns a fost uns, cel spălat a fost spălat. Tu îndreaptă această poruncă la suflet! Unge capul cu ungere sfântă, ca să ajungi părtaș al lui Hristos și așa apropie-te de post. Nu-ți ascunde fața ca actorii! Fața ți-o ascunzi atunci când o figură plăsmuită și superficială vine să întunece simțămintele tale interioare. Ți le ascunzi cu minciuna ca și cu un văl. Actorul înfățișează pe scenă persoane străine. Este rob, dar o face pe stăpânul! Este om de rând, și o face pe împăratul. Tot așa și în viața aceasta. Mulți oameni teatralizează, ca pe o scenă, viața lor; una au în inimă, și alta arată oamenilor. Nu-ți ascunde, deci, fața! Ceea ce ești, aceea arată-te! Nu lua înfățișare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbițată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are câștig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-și duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârșit odată cu laudele lumii. Aleargă, așadar, cu bucurie la darul postului!”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)