„Postul este o binecuvântare pentru trup şi suflet”
În Duminica „Izgonirii lui Adam din Rai” (a lăsatului sec de brânză), Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Altarul Mănăstirii Popânzăleşti din judeţul Dolj, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La sfârşitul sfintei slujbe, IPS Mitropolit a rostit un cuvânt de învăţătură duhovnicească despre rânduiala postului.
Vechi aşezământ monahal atestat documentar din secolul XVII, aşezat la circa 30 km de Craiova, pe drumul către Slatina, Mănăstirea Popânzăleşti a primit duminică, 26 februarie 2017, vizita IPS Părinte Irineu. Înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, Mitropolitul Olteniei a săvârşit aici Sfânta Liturghie.
„O jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu”
În cuvântul de binecuvântare, rostit la finele slujbei euharistice, IPS Părinte Mitropolit a subliniat rolul benefic al postului pentru sănătatea trupească şi sufletească a omului credincios. „Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că postul este un lucru benefic, este o binecuvântare pentru trupul şi sufletul nostru. Pe de o parte, trupul se întăreşte prin evitarea mâncărurilor săţioase ce îl îngreuiază, iar pe de altă parte, sufletul primeşte aripi puternice ca să se ridice de la cele materiale, de la cele pământeşti, spre cele cereşti, aşa precum o pasăre, cu cât este mai uşoară, cu atât se ridică mai repede spre înălţimi. De asemenea, postul este şi o jertfă pe care o aducem lui Dumnezeu, prin care dorim să ne arătăm ca fii binecuvântaţi ai Tatălui ceresc. Pentru că postul înseamnă şi reţinere de la faptele, vorbele şi gândurile rele, înseamnă şi rugăciune mai multă, înseamnă şi mai multă citire din Sfânta Scriptură şi din alte cărţi sfinte. La toate acestea trebuie adăugată şi milostenia. Prin milostenie, noi demonstrăm că Îl urmăm pe Dumnezeu care este bun şi milostiv, care doreşte ca şi noi să dăruim altora din darurile bogate pe care El ni le-a oferit cu atâta dragoste. Tot Domnul ne atenţionează că acolo unde este comoara noastră, acolo va fi şi inima noastră. Cu alte cuvinte, dacă va fi comoara noastră printre cele pământeşti, pământ vom fi, iar dacă va fi în ceruri şi inima noastră se va înălţa spre ceruri, spre cele veşnice. Noi ne rugăm Bunului Dumnezeu ca postul acesta să vă fie de folos pentru trup şi suflet, să fie o binecuvântare pentru casele şi cei dragi ai dumneavoastră, să ajungeţi curaţi, să ajungeţi uşuraţi de toate păcatele, suferinţele şi greutăţile acestei vieţi la Sfânta Înviere!”, a încheiat IPS Irineu.
Mănăstirea Popânzăleşti, file de istorie
Mănăstirea Popânzăleşti este menţionată în documentele vremii începând cu anul 1678, când a fost închinată ca metoc al Episcopiei de Râmnic de către logofătul Hamza, ctitorul ei de drept. În 1799, mănăstirea este reclădită prin râvna arhimandritului Metodie, iar în perioada de păstorire a episcopilor râmniceni Chesarie şi Filaret, ea devine un adevărat centru de desfacere pentru cărţile tipărite la Vâlcea. În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853; 1854-1856), la biserica mănăstirii au loc numeroase lucrări de restaurare şi reconsolidare, aceasta fiind serios avariată în urma cutremurului din 1838. De asemenea, odată cu venirea Sfântului Ierarh Calinic, aceste lucrări se intensifică, iar biserica este împodobită cu numeroase obiecte de cult care se mai păstrează şi astăzi. În anul 1870 devine biserică de mir, călugării ei plecând la alte mănăstiri. A fost reactivată după anul 1990, când, alături de hramul principal închinat Sfântului Calinic, a primit ca ocrotitoare şi pe Cuvioasa Parascheva. Hramul a fost ales la dorinţa vrednicului de pomenire Mitropolit Nestor al Olteniei, care a ţinut să marcheze astfel locul în care se retrăgea adesea Sfântul Calinic în perioada slujirii sale la Craiova. În biserică mai există încă vechile icoane şi obiecte de cult aduse din perioada Sfântului Calinic, acestea fiind cinstite în chip deosebit de obştea mănăstirii şi de credincioşii care-i trec pragul.