Potârnichile cu noroc

Nu ajunge să te nevoiești pentru virtute, ci trebuie să fii și cu măsură în nevoință. Pentru că dacă, străduindu-te în lupta pentru virtute, o purtăm cu încrâncenare, cu o inimă tulburată, aceasta nu e nimic altceva decât a voi să dobândim mântuirea, dar a nu voi să facem cele ce ajută la mântuire, ne spune Sfântul Isidor Pelusiotul.

Doi braconieri s-au dat reciproc în judecată la un moment dat. Unul dintre ei și-a întrebat avocatul dacă nu ar fi o idee bună să îi trimită judecătorului câteva potârnichi prinse de el la ultima partidă de vânătoare. Avocatul s-a îngrozit la auzul acestei propuneri: „Acest judecător este vestit pentru incoruptibilitatea lui, i-a spus el. Un astfel de gest ar avea exact efectul opus celui scontat de tine. După ce cazul a fost judecat, fiind câștigat de braconierul nostru, acesta și-a invitat avocatul la masă și i-a mulțumit pentru sfatul dat în legătură cu potârnichile: Știți, i-am trimis totuși președintelui completului de judecată potârnichile, dar în numele celui cu care m-am ju­decat...

Morala acestei povești este una simplă, dar adâncă: uneori, indignarea morală poate orbi la fel de tare ca și corupția pro­priu-zisă.