Povestea lui Moş Crăciun

Demult, demult, odată, cum n-a mai fost nicicând,

la începutul lumii, când pe acest pământ purta Sfânta Fecioară povara-i îngerească şi căuta lăcaşul ca pe Iisus să-L nască, găsi o stână veche c-o babă şi-un moşneag... Prinsă-n dureri, Maria le adastă în prag. Bătrânul, plin de spaimă şi îndărătnic foc, vru să alunge maica, să nască în alt loc, dar baba lui miloasă, cândva o mamă bună, moşi pruncuţul care de raze-avea cunună. Orbit de-nverşunarea de-a nu fi ascultat, el, mâinile băbuţei din umeri le-a tăiat. Dar, ce să vezi? Minune! Cu un fir de busuioc. Maria Preacurata i le lipi la loc, Şi zise spre moşneagul privind acum supus: - Fii milostiv, te-nchină, căci iată-L pe Iisus! Din Duhul Sfânt născut e, între pământ şi stele, să mântuiască lumea de chinuri şi de rele! Atunci, văzând moşneagul că soaţa-i e întreagă că stâna lui, Maria a fost să o aleagă, şi prunc Iisus puţina-i avere s-o sfinţească, jură ca acea dată prin chef s-o prăznuiască, nicicând să nu mai fie răzbunător şi crunt cu sufletul şi trupul bicisnic şi mărunt. Aprinse-n curtea stânei crăci multe, de brădet, şi dărui şi lapte, şi brânză, berechet! Micului prunc îi dete un mieluşel sein, iar mamei lui, ştergare de lână şi de in. Din mâinile băbuţei, acum la locul lor, rotunzi colaci ieşiră să intre la cuptor, şi rumeni, dar şi fragezi, şi semănând nespus cununii de pe capul pruncuţului Iisus. Veniră slugi, prieteni, să sară peste foc închipuind al horei rotund şi tainic joc şi pentru că întruna strigau spre moş în cor: - Crăci, crăci pe jar mai pune, de brad mirositor! se-alese moşul nostru, mitic cioban străbun, prin ani de străvechime, cu numele... Crăciun! Iar cântecele care la stână s-au cântat, la Naşterea cea Sfântă şi-n zări au colindat rămase până astăzi în suflete merinde, primiră acel nume simbolic de colinde. Bun, Moş Crăciunul care, cândva a fost cioban, şi-a-nvrednicit urmaşii ca la sfârşit de an cu crăci de brad şi daruri, la toţi să ne-amintească a Naşterii prea Sfântă serbare creştinească. Dar mai ales copiii, aievea lui Iisus, ar vrea mai puri să-i afle, şi de păcat presus! Nu-L supăraţi pe Moşul! Fiţi buni şi învăţaţi ca darul ce-L aduce, deplin să-L meritaţi!