Povestea şoarecelui fricos

Frica este blestemul omului, scria undeva Fiodor Mihailovici Dostoievski. Într-adevăr, frica creează un blocaj la nivelul minţii care ne face să nu înaintăm în acţiunile noastre. Pentru că teama nu este atât duşmanul nostru, cât slăbiciunea propriei noastre minţi. În esenţă, frica este legată şi de lipsa credinţei în Dumnezeu. Fricosul este omul care nu va risca niciodată în viaţă, temându-se pentru sine. Povestea de astăzi este de fapt o fabulă care ne arată cât de greu se poate vindeca frica.

O istorioară indiană străveche spune că un şoarece se temea atât de tare de pisici, încât trăia într-o teroare continuă. Unui fachir i s-a făcut milă de el şi l-a transformat într-o pisică. Dar animalul a continuat să trăiască terorizat, căci se temea acum de câini. De aceea, indianul l-a preschimbat mai apoi într-un câine. Câinele se temea însă de pantere, aşa că iluzionistul l-a transformat într-o panteră. Panterei însă îi era o frică teribilă de vânători. Exasperat, scamatorul a renunţat şi a transformat pantera din nou într-un şoarece: „Nimic nu te poate ajuta, i-a spus el, căci în orice animal te-aş transforma, tu ai aceeaşi inimă fricoasă, de şoarece“. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Rugăciunea broaştei“, Anthony de Melo, vol. 2, Editura Mix, 2007)