Povestea unei vindecări miraculoase

Românii credeau că cei paralizaţi dintr-odată au fost pedepsiţi de iele şi pot fi vindecaţi de căluşari. Dar cei înţelepţi ştiu că e mai bine să te rogi lui Dumnezeu, de la care vine orice tămăduire. Nu i-a vindecat Domnul Hristos pe orbi, pe leproşi şi paralitici? Mai aproape de noi, sfinţii vindecă şi ei, prin puterea harului primit…

Să vă spun povestea adevărată a unui grec, Stavros Kalkandis, vindecat de Dumnezeu pentru rugăciunile Sfântului Nectarie din Eghina. Rănit de două ori la ceafă în război, tânărul ofiţer a paralizat complet. Niciun tratament medical, oricât de costisitor, nu l-a ajutat. Conştient că nu va mai merge niciodată, Stavros Kalkanidis a fost cuprins de disperare. L-au scos din această stare rugăciunile părintelui Filothei Zervakos, trimis de Dumnezeu să îl ajute. S-a spovedit, s-a apropiat de Domnul prin pocăinţă şi rugăciune şi s-a însănătoşit sufleteşte, deşi trupul său era din ce în ce mai bolnav. Apoi a fost la Eghina, să se roage Sfântului Nectarie. Acolo a simţit că se va întâmpla o minune, căci o femeie din biserică vede că, pe lângă părintele Filothei, în altar slujea şi Sfântul Nectarie, deşi de mult plecase la Domnul… Într-un alt pelerinaj la Eghina, cere să fie ridicat ca să se închine sfintelor moaşte şi simte că-l îmbrăţişează pe Sfântul Nectarie. Zguduit, îi spune: „Sfinte, n-am venit să-ţi cer nimic astăzi, ci am venit să mă ofer pe mine însumi, întreg, lui Hristos“. Şi, după zece zile, simte că s-a dezlegat ceva în el şi cere să se ridice singur. Şi a mers, uimindu-i pe bolnavii din salon, apoi pe doctori…