Poveşti minunate: Furnica şi porumbiţa

Unei furnici i se făcu sete şi intră într-o apă mare ca să bea, dar o luă apa şi o duse în jos, fiind aproape să se înece. Însă o porumbiţă, văzând-o că se îneacă, îi aruncă o ramură de copac. Furnica se agăţă de ramură şi ieşi îndată la mal. Astfel, porumbiţa o salvă pe furnică şi de atunci deveniră prietene.

Nu după multă vreme, se întâmplă ca un om să întindă nişte laţuri, risipind pe deasupra lor mei, ca să o ademenească pe porumbiţă şi să o prindă. Dar furnica, văzând capcanele, merse drept la acel om şi-l pişcă de picior aşa de tare, că acela sări în sus ţipând de usturime. Atunci, porumbiţa se sperie şi fugi, scăpând astfel de primejdie.