Praznic ales la Biserica „Sfântul Spiridon” din Craiova

Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 12 Decembrie 2018

Ca în fiecare an, Sfântul Ierarh Spiridon binecuvântează cu harul său pe credincioşii care îi aduc cinstire şi laudă. Biserica ce i-a fost ridicată în apropierea Craiovei îl primeşte astăzi pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu, care săvârşeşte aici Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

Biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Spiridon” din Craiova este ctitoria boierilor Vlădoieni, zidită în anul 1758, în timpul domnitorului Constantin Nicolae Mavrocordat şi al Episcopului de Râmnic, Grigorie Socoteanu. Credincioşii o cunosc sub numele de Biserica Albă, denumire dată de aspectul exterior. Trecutul ei este încărcat de istorie, însumând peste două secole şi jumătate de tradiţie şi viaţă liturgică, stând la căpătâiul numeroaselor generaţii de credincioşi care i-au trecut până în prezent pragul. În primii ani de la zidire, biserica se găsea într-una dintre mahalalele mărginaşe ale oraşului, într-o zonă aproape periferică. Astăzi, poziţia ei în urbe s-a schimbat, fiind aşezată aproape de centru, lângă principalele obiective ale Craiovei: teatru şi universitate. A avut parte de slujitori vrednici care s-au îngrijit ca ea să rămână o oază de linişte pentru oamenii dornici de întâlnirea cu Dumnezeu. În permanenţă se găseşte la limita dintre tradiţie şi înnoire, dar mereu reuşeşte să le împace pe amân­două.

Moştenirea boierilor Vlădoieni

Mahalaua în care a fost construită Biserica „Sfântul Spiridon” purta denumirea de Valea Vlăicii, denumire luată de la clădirile boierilor Vlădoieşti, ce se găseau în apropiere. Pe locul bisericii din zid exista o biserică din nuiele, ridicată cu osteneala boierului Tudor Berindei, de unde şi denumirea temporară a mahalalei „Berindei”. Această bisericuţă avea hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, sfântul fiind al doilea ocrotitor al bisericii până astăzi.

În mijlocul mahalalei, vel Fota Vlădoianu a înălţat în anul 1758, în locul bisericii de nuiele, o frumoasă biserică de cărămidă, construindu-i case pentru conac călugăresc, fapt pentru care este cunoscută în trecut şi ca mănăstire. În Istoria Daciei, Dionisie Fotino o aminteşte alături de bisericile Craiovei, iar la 1837, ea apare alături de mănăstirile Obedeanu şi Gănescu, sub statutul de mănăstire.

Ctitoria Vlădoienilor este prima biserică boierească din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea care a păstrat textul original al pisaniei, ce se găsea deasupra intrării în biserică în anul 1758. Pisania ni-l arată drept ctitor pe boierul Fota Vlădoiescu, fiul căpitanului Condei şi al jupâniţei Anca Vlădoianca. De numele domnitorului Constantin Mavrocordat se leagă şi construirea Bisericii „Sfântul Spiridon”-Vechi din Capitală, finisată în anul 1747.

Familia boierilor Vlădoieni şi-a luat numele de la moşia Vlădaia, pe care o aveau în judeţul Mehedinţi. Biserica „Sfântul Spiridon” a fost înzestrată de boierii Vlădoieni cu numeroase danii şi moşii. În 1773, Fota Vlădoianu închină ctitoria sa Mănăstirii Hurez, împreună cu moşiile Novaci şi Cerăt.

Din relatările marelui istoric Nicolae Iorga aflăm că Fota Vlădoianu a întemeiat în incinta bisericii o şcoală grecească pentru copiii din mahala.

Portretul ctitorului a fost realizat pe un tablou din pânză şi aşezat în pronaosul bisericii. Biserica devine necropola familiei Vlădoianu, mormântul ctitorului ei găsindu-se în interiorul bisericii, unde se mai păstrează şi piatra funerară a mormântului său, ştearsă însă de trecerea anilor.

În anul 1826, în curtea bisericii s-a construit o fântână, iar după cutremurul din anul 1838, au avut loc mai multe reparaţii care însă nu i-au schimbat înfăţişarea. În anul 1843 a fost împrejmuită cu zid de cărămidă. În anul 1861 a fost construită în curtea bisericii o clopotniţă din lemn, ce va fi refăcută în 1925.

Între anii 1924 şi 1925, la Biserica „Sfântul Spiridon” au avut loc reparaţii generale: a fost din nou zugrăvită şi s-a deschis tinda scoţându-se la iveală frumoşii stâlpi de piatră ce o înconjură. Tot în această perioadă, biserica a fost repictată de către marele pictor craiovean Ion Listeveanu.

Reparaţiile şi îmbunătăţirile aduse Bisericii „Sfântul Spiridon” nu s-au oprit aici. Astfel, între anii 1998 şi 2000, pe locul vechii clopotniţe de lemn s-a ridicat o frumoasă construcţie din cărămidă, de uz multifuncţional, care, pe lângă clopotniţă, mai are şi o cameră mortuară, precum şi un depozit situat la subsolul acesteia. Tot aici, părinţii slujitori au adus unul din odoarele sfântului ocrotitor, anume unul din papucii cu care a fost încălţat în racla moaştelor sale din insula Corfu, din Grecia.

Sub oblăduirea Sfântului Ierarh Spiridon

Sfântul Spiridon s-a născut în anul 270 în localitatea Askia din insula Cipru, din părinţi simpli, iar principala îndeletnicire a copilăriei sale a fost paşterea oilor. Sfântul Spiridon a cunoscut Taina Nunţii, iar după ce a murit soţia sa (foarte devreme), a îmbrăcat haina monahală, cheltuindu-şi averea pentru cei care erau în lipsă şi în nevoie. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, căci „vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat, şi izgonea duhurile rele numai cu cuvântul”, Sfântul Spiridon a devenit păstorul spiritual al credincioşilor din cetatea Trimitundei. A trăit în timpul marelui împărat Constantin, fiind un susţinător neclintit al dreptei credinţe, pe care totdeauna a prezentat-o oamenilor nealterată, făcând vii cuvintele Mântuitorului pentru cei care erau în întuneric.

Sfântul i-a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă. Fără prea multă ştiintă de carte, sfântul a reuşit să convertească un mare filosof al vremii de la arianism la Ortodoxie.

După o viaţă întreagă în care a slujit cu vrednicie Bisericii din Trimitunda, Sfântul Ierarh Spiridon a fost chemat de către Stăpânul său pentru a merge la cele înalte, în locaşurile drepţilor, la locul care îi era rânduit după faptele sale cele bune. A murit în anul 348 d.Hr., la vârsta de 78 de ani, fiind îngropat în Biserica „Sfinţii Apostoli” din cetatea Trimitundei, din insula Cipru. După ce saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul său pentru a-i muta moaştele la Constantinopol. Atunci i-au descoperit trupul întreg, înconjurat de o bineplăcută mireasmă de busuioc, semn al sfinţeniei vieţii sale. La căderea Constantinopolului în mâinile turcilor, în 1453, sfintele sale moaşte au fost mutate în Serbia, iar de aici un părinte din insu­la Corfu, Georgios Kalohairetis, le-a adus în Grecia. În prezent, moaştele Sfântului Ierarh Spiridon se găsesc într-o biserică din insula grecească Corfu, biserică aflată la 100 de metri de mitropolie, alături de moaştele Sfintei Împărătese Teodora, prăznuită de Biserică în ziua de 11 martie a fiecărui an.