Praznicul luminii taborice pe Colina Bucuriei

Credincioșii bucureșteni sosiți la Catedrala Patriarhală joi, 6 august, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

În cuvântul de învă­ță­tură rostit după lecturarea pasajului evanghelic rânduit (Matei 17, 1-9), Preasfinția Sa a vorbit despre caracterul revelator al evenimentului prăznuit la începutul lunii august: „Există în Sfintele Evanghelii câteva momente în care cerul pare să se deschidă înaintea oamenilor, iar veșnicia pătrunde pentru o clipă în timpul istoriei. Un astfel de moment este taina pe care Biserica o prăznuiește astăzi: Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos pe muntele Tabor.  Nu este vorba despre o simplă minune, nici despre o manifestare menită doar să uimească, ci despre una dintre cele mai importante descoperiri ale identității lui Hristos și ale sensului întregii iconomii a mântuirii. Sfinții Evangheliști Matei, Marcu și Luca istorisesc această dumnezeiască arătare cu o sobrietate care impresionează. Iar Sfântul Apostol Petru, martor al evenimentului, avea să mărturisească mai târziu: «Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri» (2 Petru 1, 16). Pentru Biserică, Schimbarea la Față nu este, așadar, o simplă amintire a unui fapt petrecut odinioară, ci o taină pe care fiecare generație este chemată să o înțeleagă duhovnicește și să contemple, prin credință, slava Fiului lui Dumnezeu”.

Ierarhul a explicat faptul că Schimbarea la Față nu reprezintă o dobândire a unei noi slave a Fiului lui Dumnezeu, ci descoperirea iden­tității Sale potrivit capacității ucenicilor de a o primi: „Trebuie să înțelegem un adevăr fundamental: Când Evanghelia spune că Domnul «S-a schimbat la față îna­intea lor» (Matei 17, 2), nu înseamnă că El a devenit atunci ceea ce nu fusese mai înainte. Fiul lui Dumnezeu nu primește pe Tabor o slavă nouă și nici nu dobândește ceva ce nu avea din veșnicie. Sfântul Grigorie Palama subliniază că lumina Taborului este slava veș­nică a dumnezeirii Sale, iar schim­barea nu privește Persoana lui Hristos, ci măsura în care ucenicii sunt învredniciți să contemple această slavă. În același duh, Sfântul Părinte Mărturisitor Dumitru Stăniloae observă că ­Hristos nu Se schimbă, ci îi ridică pe ucenici la o nouă vedere, făcându-i părtași, atât cât puteau primi, la lumina Împără­ției. De aceea, troparul praznicului spune că Domnul Și-a arătat ucenicilor slava «pe cât li se putea». Lumina era deplină, dar puterea omului de a o primi era mărginită”.

La finalul Sfintei Liturghii, după Rugăciunea amvonului, a fost rostită și Rugăciunea la gustarea strugurilor din an.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române.