Preoţii şi cântăreții bisericeşti, primii dascăli pentru copiii din Mischii

Tradiţia învăţământului ­românesc în Oltenia se socoteşte a fi una dintre cele mai vechi din ţară. Primele şcoli organizate apar în Cetatea Băniei, în cea de a doua jumătate a secolului XVIII. În mediul rural, începuturile procesului educaţional organizat se leagă de numele localităţii doljene Mischii, situată în vecinătatea ­municipiului Craiova.

Istoria învăţământului românesc este în strânsă legătură cu viaţa Bisericii. Dovada incontestabilă a acestei realităţi de facto o avem consemnată în fiecare părticică de tezaur educaţional, dedicat de-a lungul secolelor formării intelectuale şi spirituale deopotrivă a poporului. Preoţii s-au numărat printre primii, cei mai destoinici şi cei mai dedicaţi dascăli.

Localitatea doljeană Mischii face din plin dovada unui astfel de itinerar scolastic. Astăzi, preotul Ioan Micu, parohul bisericii din Mischii, scoate de sub colbul vremii documente grăitoare pentru istoria unui trecut ziditor de suflete. Pasionat de arhivistică, părintele Micu a reuşit să descopere, luând rând pe rând arhivele şcolilor din Mischii, Motoci şi Mlecăneşti, însemnările primelor încercări de întemeiere a şcolilor de odinioară. „Slujitorii bisericeşti, preoţi şi cântăreţi de biserică, alături de învăţătorii laici, au fost odinioară luminătorii şi adăpătorii de învăţătură pentru copiii localnici dintr-o comună cu un vechi trecut istoric, localitatea Mischii. Aceşti ostenitori au reuşit şi au împlinit un vis: să-i înveţe carte pe copiii moşnenilor, pe copiii clăcaşilor. Ei, cei desculţi şi îmbrăcaţi sumar, veneau din toate colţurile satelor noastre să înveţe carte de la dascăli şi de la preoţi”, spune preotul Ioan Micu.

Poveţele dascălului Dinu Velişcu din Mlecăneşti 

Pe raza comunei Mischii, cea mai veche şcoală datează din anii 1835-1848, în satul Mlecăneşti (datat de la 1598, de pe vremea lui Mihai Viteazul). „Era condusă de dascălul bisericesc Dinu ­Velişcu. Sistemul de învăţare era unul extrem de simplu. Orele se făceau în pridvorul bisericii, fiind de asemenea consemnat faptul că părinţii copiilor aduceau cu traistele de la râpă nisip, îl aşezau într-un cerc mărginit de pietre, profesorul îl uda mai apoi şi le desena pe acesta copiilor cu băţul literele şi cifrele. În 1894, preotul Ioan Mitrescu ia iniţiativa şi face adresă către primărie să li se dea local de şcoală întrucât existau 163 de copii, băieţi şi fete. Cererea se aprobă şi şcoala începe în casele localnicilor înstăriţi. Între anii 1937 și 1941, prin osteneala preotului Constantin Vintilescu şi a învăţătorului Cealâcu se ­ridică şcoala din Mlecăneşti. ­Lucrările se termină la o singură clasă şi la cancelarie în 1941, ulterior adăugându-se şi celelalte săli de clasă. Între învăţătorii satului se numără şi profesorul universitar Constantin Popescu”, afirmă preotul Ioan Micu. Este foarte posibil ca aceste frumoase începuturi să fi fost sprijinite de principele Barbu Ştirbei, viitorul domn român, cu moşie şi conac la marginea satului, care îi îndemna pe copii să înveţe în limba română.

Dascălul „Radu ţârcomnicu” din Urecheşti

În satul Urecheşti, din comuna Mischii (datat la anul 1633), prima şcoală este menţionată în anul 1881, funcţionând în pridvorul bisericii. „În 1864 se menţionează numele învăţătorului Grigore Motoceanu şi al preotului Gheorghe Matei, predând copiilor într-o şcoală din bârne. Între 1885 și 1894 este menţionat ca dascăl aici învăţătorul Radu Dumitru, cântăreţ de strană. Om cu suflet ales şi de mare virtute duhovnicească, ţârcomnicul ­Radu învăţase carte la Şcoala «Sfinţii Apostoli» din Craiova şi la Şcoala de Grămătici de la Episcopie. Documentele ne mai spun despre dânsul că i s-a propus de preotul satului recomandarea pentru hirotonie. Radu, ­citind însă vechile pravile bisericeşti şi văzând grelele obligaţii duhovniceşti ce se impun preoţilor, şi-a făcut examen de conştiinţă şi a zis: decât să intru în ­păcate, mai bine rămân laic”.

Preotul Ştefan Ionescu, ctitor de şcoală la Motoci

În localitatea Motoci, învăţământul se desfăşura, până în anii 1900, în case particulare. Printre primii învăţători se numără viitorul preot Constantin Marinescu, fiind pe atunci absolvent de seminar. „Între 1866 și 1888 este menţionat ca dascăl Grigore Motoneanu, de asemenea absolvent de seminar. Între 1890 și 1910 se menţionează învăţătorul Nicolae Popescu, şi el seminarist, originar din Mischii. El părăseşte localitatea împreună cu cele două fiice ale sale şi moare de tifos în Moldova. Din 1903 ajunge preot la Motoci Ştefan Ionescu. Era un mare trăitor, dorind de asemenea să înveţe carte şi pe copiii satului. De la 1907 îi vine alături învăţătorul Ion Firculescu şi amândoi înfiinţează o şcoală organizată, reuşind să împlinească proiectul în anul 1914, pe terenul bisericii. Până atunci, copiii satului învăţau carte în casa primarului Nae Cumpănaşu, străbunul preșe­dintelui Emil Constantinescu. Între 1910 și 1940, din această şcoală se disting 36 de elevi care urmează studii superioare, printre care şi tatăl preşedintelui, Ioan Constantinescu, inginer agronom, alături de unchiul său, Marin Constantinescu, absolvent de ASE, la Bucureşti”, afirmă preotul Ioan Micu.

Filantropul Alexandru ­Nicolaide şi preotul Ioan Mitrescu din Mischii

Şcoala centrală din comună este menţionată din anul 1869. Era o şcoală mixtă cu 50 de copii, organizată în casă particulară, învăţător fiind preotul Dumitru Popescu. „În anul 1877 este menţionat primul dascăl laic, învăţătorul Matei Popileac. Din 1878, învăţător este preotul Ioan Mitrescu: popă înalt, frumos, purta barbă mare, vorbea şi scria frumos (mărturia credinciosului Dumitru Dincă, de 94 de ani, din anul 1994). În 1894 învăţător este Nicolae Popescu, seminarist. În anul 1897, boierul Alexandru Nicolaide, fost primar al Craiovei, senator, prefect de Dolj şi avocat al săracilor, ia iniţiativa să se construiască o şcoală organizată a satului. Pentru ea cedează un hectar şi suma de 2.000 de lei. Primăria contribuie cu 5.000 de lei, iar Biserica «Sfânta Treime» din Craiova donează la rândul ei o sumă importantă de bani - 7.000 de lei. Din acest considerent, şcoala a fost însemnată cu numele binefăcătorului ei, ­Alexandru Nicolaide”, conchide preotul Ioan Micu.

Actualmente, toate şcolile din comuna Mischii au fost restaurate prin purtarea de grijă şi sârguinţa primarului Gheorghe Popa. Dascălii de astăzi, asemenea celor de odinioară, picură dulceaţa bunelor poveţe în mintea şi sufletul elevilor din localitate.