Preotul Ioan Negoiţă condus pe ultimul drum

Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a săvârşit ieri, 15 martie 2019, slujba de înmormântare a părintelui protopop Ioan Negoiţă, la Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Pănceşti. Alături de ierarh, în rugăciune, au fost peste 100 de preoţi şi câteva sute de credincioşi care au condus pe ultimul drum pe părintele Ioan, „ctitorul şi întâiul protopop al Ţinutului Sascutului şi Zeletinului”.

Frumoasă, dificilă şi înaltă demnitate este slujirea preoţească. Mai ales în aceste timpuri, când sacralitatea vieţii se doreşte a fi înăbuşită sub marasmul unei societăţi fără identitate spirituală sau valori morale autentice. Preotul, păstrător, continuator şi promotor al unei tradiţii milenare trebuie să facă faţă tuturor provocărilor vremurilor, nu atât pentru sine, cât pentru credincioşii încredinţaţi lui spre păstorire prin Taina Hirotoniei. Şi, fie copii, tineri sau vârstnici, are îndatorirea de a le deschide ochii minţii şi ai sufletului, de a-i educa şi a-i face să înţeleagă, în măsura posibilităţilor, importanţa însuşirii valorile creştine în care s-a format neamul românesc. Aşa că nu poţi spune că un preot a fost sau că va fi gospodar. Pentru că, dacă a fost, va rămâne şi dincolo de mormânt. Iar comunitatea în care îşi desfăşoară slujirea este cel mai bun barometru. Oamenii respectuoşi, cu bun-simţ şi credinţă, cu disponibilitate spre a dărui sunt definiţia reuşitei unui păstor de suflete, care a ştiut ce are de făcut în timpul rânduit de Dumnezeu în această lume. Între aceştia rămâne înscris şi numele preotului Ioan Negoiţă, care, în ultimii zece ani, a activat şi în calitate de protopop de Sascut, fiind primul protoiereu al proaspetei înfiinţate unităţi administrative bisericeşti din anul 2010, când IPS Arhiepiscop Ioachim a pus în practică o nouă strategie de organizare şi funcţionare eficientă a Eparhiei Romanului şi Bacăului, inclusiv la nivelul celor şase protoierii.

„Un om cumsecade, milostiv şi doritor să ajute”

De altfel, aşa cum avea să sublinieze ierarhul, Protoieria Sascut avea să devină, sub coordonarea preotului Ioan Negoiţă, una dintre cele mai bine organizate protoierii. O unitate bisericească implicată în numeroase proiecte filantropice, culturale şi educaţionale. Preotul Ioan Negoiţă a slujit toată viaţă în parohia Pânceşti - Sascut. A fost hirotonit de vrednicul de pomenire ierarh Eftimie Luca, în anul 1985, şi de-a lungul a 34 de ani şi-a dedicat timpul misiunii sale. Căsătorit cu Sorina Georgeta, cu doi ani înainte de hirotonie, părintele Ioan avea să cunoască o bucurie aparte prin venirea pe lume a doi copii, Ioan şi Petruţa, băiatul devenind şi el slujitor al Sfântului Altar. Din primul moment până în ultima clipă, preotul Negoiţă s-a implicat în viaţa Bisericii. „Un om cumsecade, milostiv şi doritor să ajute”, cum spuneau oamenii satului, care l-au iubit şi apreciat pentru generozitatea şi pentru disponibilitatea de a face binele. La slujbele bisericeşti ori în cadrul întâlnirilor cu preoţii se dovedea a fi un om echilibrat şi un căutător al păcii. Prefera dialogul des şi insistent între cei aflaţi într-o ispită, până la o soluţionare paşnică. Avea o tonalitate blândă şi nu-ţi era dat să-l vezi măcar o dată supărat de vreo situaţie. Nici vorbă de oameni. Format la Facultatea de Teologie «Andrei Şaguna» din Sibiu, centru teologic de mare valoare, s-a străduit să pună în practică tot ceea ce a învăţat de la părinţii profesori”, a spus IPS Arhiepiscop Ioachim. „A fost un părinte spiritual de înaltă ţinută, purtând povara păcatelor şi a neputinţelor celor pe care i-a spovedit. Şi, oare, câţi dintre fiii acestei parohii nu au fost botezaţi, cununaţi ori conduşi pe ultimul drum de părintele Ioan?”, a întrebat retoric ierarhul Romanului şi Bacăului.

Slujire de peste trei decenii în ţinutul Sascutului

Cuvintele Arhiepiscopului Romanului şi Bacăului au răsunat ieri, 15 martie, fiind ascultate cu lacrimi şi durere de sutele de credincioşi din zona Sascutului, care au ţinut să fie părtaşi la aşezarea întru odihnă veşnică a preotului Ioan Negoiţă. Dincoace şi dincolo de zidurile bisericii, gândurile şi referinţele ierarhului au evocat imaginea deosebită a unui slujitor al Bisericii strămoşeşti. La ceas de despărţire vremelnică au fost prezenţi şi reprezentanţi ai autorităţilor centrale, judeţene şi locale, căci prin atitudinea şi cuvântul său, protopopul de Sascut a ştiut să apropie oamenii. La prohodire, au luat parte şi numeroşi preoţi din zonă şi din alte locuri, precum şi mulţi copii şi tineri. Şi oare, cum putea lipsi vreun suflet de la această prematură despărţire, când preotul Ioan a cultivat credinţa şi dragostea sfântă peste trei decenii? „Părintele Ioan Negoiţă a adus lumină şi speranţă în sufletele păstoriţilor săi. A fost 34 de ani un ostenitor pentru comunitatea aceasta. S-a dovedit un vector de unificare, comunicare şi cuminecare, pentru preoţii din această zonă, în majoritatea lor tineri. Părintele Ioan a fost unul dintre cei mai devotaţi şi iscusiţi preoţi ai eparhiei noastre. Unul dintre cei mai buni şi devotaţi colaboratori din Administraţia eparhială”, a mai menţionat IPS Ioachim, la finalul slujbei de înmormântare săvârşite în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Pânceşti - Sascut. În cântările specifice Bisericii noastre, în lacrimile unei mame mângâiate de nădejdea unei vremelnice despărţiri de fiul său, a inimii zdrobite a presbiterei rămase văduvă şi a unor copii înlăcrimaţi de durere, trupul neînsufleţit al preotului Ioan Negoiţă a fost coborât în groapa săpată în apropierea sfântului locaş.