Prezentare de carte: Dialog între un duhovnic experimentat şi creştinul suferind

Editura Bizantină din Bucureşti oferă publicului cititor din România un volum despre „Taina Suferinţei“. Autorul este un binecunoscut arhimandrit teolog grec contemporan, părintele Simeon Kraiopoulos.

Autorul prezintă într-o perspectivă creştină, duhovnicească cauzele şi consecinţele suferinţei, dar mai ales atitudinea omului faţă de aceasta. Cartea tradusă de părintele Victor Manolache oferă răspunsuri credibile nenumăratelor întrebări şi obsesii ale omului aflat în suferinţă. Stilul cărţii are avantajul de a fi unul viu, oral, uman, cald, părintesc, care-l face pe cititor să se apropie de text şi, în consecinţă, să se folosească de sfaturile părintelui Simeon. „Nu este vorba de un tratat sistematic, ci de o serie de meditaţii, predici, omilii ţinute de autor cu diferite ocazii, în biserică sau în săli de conferinţă. Ajuns la o vârstă patriarhală şi retras într-o mănăstire din Tesalonic, sfinţia sa a fost şi rămâne în contact cu poporul binecredincios, dar şi cu Bunul Dumnezeu (...). „Părintele Simeon ne oferă una dintre cele mai convingătoare şi mobilizatoare lucrări despre suferinţă. Una dintre multele calităţi ale acestei lucrări este caracterul foarte personal al discursului. Personal, în sensul că autorul evită discursul abstract, neutru, teoretic şi ne propune un discurs asumat la nivelul propriei persoane. Personal şi în sensul că discursul se adreseză direct şi cu multă forţă mobilizatoare ascultătorului sau cititorului. Părintele Simeon se dovedeşte a fi un experimentat şi rafinat psiholog creştin. Cartea este un dialog între un duhovnic foarte experimentat şi creştinul aflat în postura suferindului“, aflăm din Prefaţa cărţii. Cartea ne oferă, în 319 pagini, o teologie a suferinţei, privită în binomul binecuvântare-blestem, ne vorbeşte despre experierea suferinţei în duhul Bisericii, ne arată care ar trebui să fie atitudinea creştinului iubitor pe Hristos în faţa morţii, iar în Epilog ne învaţă despre odihna cea adevărată. Dăruim cititorilor, în finalul prezentării, un scurt cuvânt de mângâiere al autorului: „În ciuda faptului că ceea ce i se întâmplă omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate să o vadă astfel. Se gândeşte că nu rezistă, socoteşte că durerea este prea mare, că necazurile sunt copleşitoare, că chinurile sunt irezistibile, şi zice: «Ce să mă fac? Nu mai pot!» lucrurile nu stau însă aşa! Tocmai pentru că suferi, pentru că eşti constrâns, că ai înlăuntrul tău răni, că vin asupra ta toate, că nu mai există nici o nădejde, nici o cale de ieşire, nici sprijin sau mângâiere, tocmai pentru că ţi se întâmplă toate acestea, nu este numai un indiciu, ci însăşi dovada prezenţei lui Dumnezeu. Dovada că Se preocupă de tine, că El se apropie de tine şi chiar te atinge. Te vede, te ştie, te înţelege şi vrea să te miluiască. Deci, opreşte-te o clipă, ai puţină răbdare şi pune-ţi nădejdea în Dumnezeu!“. (Ciprian BÂRA)