Prezentare de carte: Poveşti din „Foişorul de ascultat ploaia“

Într-un spaţiu în care cartea îşi găseşte locul ei adevărat, la Biblioteca „Ghe. Asachi“ din Iaşi, a fost lansat joi cel de-al 12-lea volum de proză al prof. univ. dr. Constantin Romanescu, reputat psihiatru, academician şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Evenimentul a ieşit din tiparele obişnuite ale unei astfel de manifestări prin chiar cadrul în care s-a desfăşurat. Profesorul Romanescu a fost înconjurat de cei mai apropiaţi prieteni, oameni ai literelor şi confraţi de meserie. După cum însuşi autorul mărturiseşte, „Foişorul de ascultat ploaia“ nu este o carte obişnuită, ci un „amalgam de oameni, locuri, amintiri, peisaje, ipostaze, ipoteze şi perspective“. Titlul primeşte o explicaţie simplă din partea prof. Romanescu: „un foişor prin care te uiţi afară cum plouă şi în care fiecare este liber să-şi închipuie ce vrea“.

Apărută la Editura Em. Ol. Is., cartea excelează prin scriitură, prin modul firesc şi sprinten al autorului de a îmbrăca oamenii, amintirile şi ipostazele cuprinse între rânduri în cele mai potrivite „haine“ de cuvinte. „Constantin Romanescu scrie ca şi cum ar vorbi, dar fraza este atât de cursivă, are atâtea acolade care trimit într-o direcţie şi în alta, încât cititorul nu poate să nu fie cucerit. În al doilea rând, există o prospeţime a gândirii. Noi toţi suntem plini de prejudecăţi. Romanescu este unul dintre puţinii oameni fără prejudecăţi. El priveşte realitatea în modul cel mai normal cu putinţă, fără a avea nici o idee prestabilită despre ea. Aceasta explică de ce punctele de vedere, pe care le formulează în carte despre diversele subiecte pe care le tratează, sunt noi, sunt surprinzătoare, întorc lucrurile pe dos. Această nouă perspectivă trebuie să ne dea de gândit“, a declarat, în prezentarea cărţii prof. Constantin Romanescu, editorul acestei, Alexandru Dobrescu. Iubitorii scrierilor autorului, dar şi cei pasionaţi de o privire analitică asupra realităţii, de puncte de vedere inedite asupra diferitelor ipostaze ale acesteia, vor avea, cu certitudine, la final de lectură, sentimentul unei împrospătări a felului în care poate fi privită şi percepută lumea în care trăim. (A consemnat Otilia BĂLINIŞTEANU)