Prezentare de carte: Să învăţăm arta de a educa

Editura Bizantină oferă cititorilor săi cartea „Părinţi şi copii“, scrisă de Arhimandritul Simeon Kraiopoulos şi tradusă în româneşte de către părintele profesor Constantin Coman şi de către doamna Garoafa Coman.

În cele două părţi mari ale sale, volumul de faţă însumează mai multe capitole ce alcătuiesc un frumos manual despre educaţia copiilor, un aspect foarte important în viaţa fiecărui cititor, fie el părinte sau copil. În acestă carte, părintele Simeon are o abordare teologică şi duhovnicească a temei şi încearcă prin demersul său să vină în ajutorul tuturor categoriilor care participă la educarea copiilor. Cartea cuprinde un ciclu de conferinţe publice ţinute pe această temă, pe parcusul a doi ani. Discusul autorului se concentrează pe unele aspecte fundamentale şi insistă mult pe lucrurile cu adevărat importante şi esenţiale în educaţia celor mici. Lucrarea de faţă se întemeiază pe literatura de specialitate, dar mai ales pe experienţa părintelui Simeon, din scaunul spovedaniei. Autorul explică, pe scurt, în prefaţă, motivul demersului său: „Primul motiv este acela de a ne ajuta pe noi înşine, cei care îi îngrijim pe copii, în calitate de părinţi, de fraţi, de unchi, de profesori, şi chiar de bunici, pentru a greşi cât mai puţin în relaţiile noastre cu copiii şi pentru a-i ajuta cât mai mult posibil. Cel de-al doilea motiv este să ne ajutăm pe noi înşine să observăm câteva lucruri, care, eventual, s-au născut înlăuntrul nostru şi care ar fi putut să nu existe dacă, atunci când am fost copii, părinţii noştri, profesorii noştri, dar şi toţi ceilalţi care au avut vreo legătură cu noi, ar fi făcut mai puţine greşeli faţă de noi şi ar fi ştiut să ne ajute mai mult şi mai bine“. Cartea, presărată şi cu exemple concrete care devin studii de caz, este, în mare măsură, o lecţie de educaţie, folositoare atât copiilor, cât şi părinţilor. Autorul pune un foarte mare accent pe faptul că părinţii sunt datori să se aplece cu multă răbdare, cu multă afecţiune asupra copilului, respectând personalitatea unică pe care o reprezintă copilul. Referindu-se la modul prin care părinţii îşi pot câştiga afectiv proprii copii, autorul precizează: „Un copil care se află într-o stare de nervozitate se simte singur, izolat, şi nu doreşte, în fond, nimic altceva decât să se deschidă puţin şi să comunice cu cineva din afara lui. Şi dacă aceasta este mama lui, sau tatăl, ce şi-ar putea dori mai mult? De aceea unii părinţi care cunosc această artă îşi câştigă foarte uşor copiii şi se înţeleg cu ei foarte bine. În astfel de situaţii, copiii ajung să facă şi voia părinţilor“. Cartea, apărută la Bucureşti, are 239 de pagini şi se adresează tuturor, pentru că, dacă în categoria părinţilor nu intrăm în mod obligatoriu, cu toţii suntem incluşi în cea a copiilor. (Ciprian BÂRA)