„Prima lege pe care ar da-o astăzi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare ar fi să nu mai plece românii din ţară”

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Pimen, ieri, 1 septembrie, la Mănăstirea Putna a fost sărbătorită împlinirea celor 550 de ani de la sfinţirea mănăstirii.

Putna, primul sfânt locaş ctitorit de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, a fost sfinţită duminică, 3 septembrie 1469. Încă de la zidire, mănăstirea a fost menită să fie necropolă pentru voievod şi familia sa.

Sărbătoarea aniversară a început sâmbătă, 31 august, la ora 9:00, când, din muzeul mănăstirii, au fost aduse şi depuse pe mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare: fragmentul păstrat până azi din paltinul aflat pe locul unde s-a construit altarul mănăstirii, candela de ceramică ce s-a aflat la temelia mănăstirii şi coroana reconstituită a Voievodului. Sâmbătă seara, la ora 19:00, a avut loc slujba Privegherii, la care a slujit Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, împreună cu părinţii clerici ai mănăstirii.

Ieri, 1 septembrie, începând cu ora 9:00, la altarul de vară din incinta mănăstirii a fost slujită Sfânta Liturghie arhierească. Alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim au fost 43 de preoţi şi diaconi, dintre care 36 de clerici cu metania din Putna, mulţi dintre aceştia venind din mănăstirile sau centrele eparhiale unde au fost trimişi cu ascultare în ultimele decenii. Doi dintre părinţii mănăstirii au fost hirotoniţi întru diacon, respectiv întru preot. Răspunsurile au fost date de Grupul psaltic „Eustatie Protopsaltul” al mănăstirii şi de corul Bisericii „Sfântul Ilie” din Târgu Neamţ, preot paroh Vasile Ionesi, dirijat de Mariana Cojocaru, aflat în pelerinaj la mănăstire. La chinonic, aceştia au cântat câteva pricesne.

Un moment cu totul special l-a constituit mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, intitulat „Mănăstirea Putna - 550 de ani înălţaţi la cer şi dăruiţi Preasfintei Treimi” (pagina 3). Mesajul a fost citit de Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim.

În cuvânt său, Înaltpreasfinţitul Părinte Serafim a vorbit despre bucuria de a sluji la Putna, despre nobleţea ortodocşilor şi a dat glas şi aici, la mormântul celui mai mare român, îndemnului pe care îl adresează românilor din diaspora, de a se întoarce în ţară: „Mă bucur foarte mult că Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen m-a chemat să slujesc la împlinirea a 550 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Putna. Vă mărturisesc că nu am mai slujit demult o asemenea liturghie atât de liniştită şi frumoasă. Cineva spunea frumos că Ortodoxia noastră este pentru aristocraţi. A fi ortodox înseamnă a fi un aristocrat, un nobil. Şi mai ales Sfânta Liturghie te înnobilează. Dacă am fi atenţi la liturghie şi ne-am da seama ce înseamnă ea, viaţa noastră s-ar schimba mult.  Rugăciunea, liturghia, postul, credinţa, împărtăşirea cu Sfintele Taine ne sfinţesc viaţa şi ne lărgesc inima încât să cuprindă în ea întreaga lume. […] Aş putea spune că aici, la Putna, Sfântul Ştefan se întoarce în mormânt şi ar vrea să revină pe pământ şi cred că prima lege pe care ar da-o ar fi să nu mai plece românii din ţară. Iar a doua: să oprească înstrăinarea bogăţiilor ţării. Biserica are datoria în primul rând să se roage pentru toţi românii, mai ales pentru cei plecaţi, aproape 7 milioane de români, ca să se întoarcă în ţară”.

După Sfânta Liturghie, a urmat un recital de muzică şi poezie „La 550 de ani de la sfinţirea Maicii îndurătoare - Putna”, susţinut de Grupul vocal tradiţional „Ai lui Ştefan, noi oşteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” - Vicovu de Sus.

Liturghia mulţumirii şi a recunoştinţei nu a încetat niciodată la Putna

La sfârşit, părintele stareţ al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, a mulţumit Părintelui Patriarh pentru cuvântul de mângâiere, Înaltpreasfinţitului Părinte Serafim pentru slujire şi Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen pentru binecuvântarea sărbătoririi. A lansat DVD-ul cu filmul documentar „Mănăstirea Putna. Epoca ştefaniană”, prima parte din cele două filme pe care, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh, TRINITAS TV le realizează în acest an despre Mănăstirea Putna, şi volumul „De veghe în casa Măriei Sale. File de Pateric de la Mănăstirea Putna”, ediţia a doua, care înmănunchează portretele vieţuitorilor aleşi ai mănăstirii de peste veacuri, tipărit cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte.

În continuare, părintele stareţ a vorbit despre momentul sfinţirii din 1469 şi despre Mitropolitul Teoctist, cel care a săvârşit slujba de sfinţire şi cel care i-a fost sfetnic de nădejde Sfântului Ştefan: „Pentru data sfinţirii, Sfântul Ştefan a ales o zi care arăta respectul şi preţuirea sa pentru Mitropolitul ţării: în 3 septembrie este cinstit Sfântul Teoctist al Palestinei, al cărui nume îl purta Mitropolitul Teoctist. Mitropolitul Teoctist este cel ales de Dumnezeu să pună pe capul Sfântului Ştefan coroana şi să ungă creştetul lui cu Sfântul şi Marele Mir, prin care a primit de la Dumnezeu slujirea de domn al Moldovei. El a încredinţat poporul că Ştefan este domnul ales de Dumnezeu pentru ţară, în vremuri tulburi, după 25 de ani de război civil. Mitropolitul Teoctist este cel care s-a pus chezaş pentru a mijloci pacea în Moldova măcinată de războiul civil în care a fost ucis tatăl Sfântului Ştefan. El este singurul ierarh român care a fost membru permanent în Sfatul Domnesc, părinte cinstit de întreaga ţară şi ascultat de cei care o conduceau. Când Sfântul Ştefan s-a întors biruitor, el a fost cel care l-a primit ca un purtător de biruinţă, arătând că prin voievod se săvârşea voia lui Dumnezeu. Când Ştefan s-a întors rănit şi învins după lupta de la Cetatea Chilia, el îl va fi întărit să rabde crucea unei răni care nu se va închide până la sfârşitul vieţii şi să nu deznădăjduiască, pentru că aşa îi încearcă Dumnezeu pe slujitorii Săi. Şi, mai ales, el a fost stâlpul care, în vâltoarea confesională de atunci, a arătat conducătorilor şi poporului corabia lui Hristos, Ortodoxia. Pe el, când şi-a dat sufletul cel plin de bunătăţi în mâna lui Dumnezeu, Sfântul Ştefan l-a adus ca pe un părinte al său şi l-a înmormântat în casa pe care o pregătise pentru a adăposti mormintele familiei sale, Putna. Şi mormântul Mitropolitul Teoctist este în pridvorul mănăstirii. Şi aşa cum Sfântul Ştefan i-a sărutat mâna şi i-a cerut binecuvântare atunci când a pus piatra de temelie şi atunci când a sfinţit mănăstirea, şi noi îi cerem binecuvântare azi pentru a primi putere să continue ruga de cinci veacuri şi jumătate”.

Referindu-se la istoria mănăstirii, părintele stareţ a spus că „Putna a avut Golgota şi învierea ei de nenumărate ori. […] Dar liturghia mulţumirii şi a recunoştinţei nu a încetat niciodată la Putna, care a devenit o mamă duhovnicească a ţării, «inima şi conştiinţa României Mari», cum a numit-o un pelerin. Durerea neamului şi bucuria neamului s-au întâlnit mereu la jertfelnicul acestui altar. Putna înseamnă şi monahii care au fost trimişi cu ascultarea în alte locuri. Putna înseamnă şi schiturile ei, dintre care unele sunt azi mănăstiri independente, cum este Sihăstria Putnei, iar despre altele nu se ştie încă locul exact unde au fost, cum este Sihăstria Ursoaia. Alături de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, şapte vieţuitori ai mănăstirii au fost canonizaţi: Sfântul Daniil Sihastrul, Sfântul Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei, Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, şi ucenicii săi, cuvioşii Sila, Paisie şi Natan, şi Sfântul Teodosie de la Schitul Mare - Maniava”.

La ora 20:00, fragmentul de paltin, candela de ceramică şi coroana reconstituită a Voievodului au fost duse în muzeul mănăstirii. (Mănăstirea Putna)