Prima zi a Postului Mare la Catedrala din Timișoara
Sute de credincioși timișoreni au venit, în prima zi din Postul Sfintelor Paști, la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timişoara, pentru a participa la slujbele specifice acestei perioade prepascale. În mijlocul credincioșilor și al preoților s-a aflat și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, care a săvârșit slujba Pavecerniţei Mari, în cadrul căreia s-a citit prima parte a Canonului de pocăinţă al Sfântului Andrei Criteanul.
La finalul Pavecerniței Mari, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură referitor la specificul Canonului cel Mare. În acest sens, ierarhul a evidențiat faptul că acest imn liturgic, compus de Sfântul Andrei Criteanul, pe lângă faptul că este o sinteză biblică și patristică, arată cât de ancorată este Ortodoxia în Sfânta Scriptură și în viața patristică. Vorbind despre însemnătatea canonului, Înaltpreasfinția Sa a arătat că scopul acestui imn de pocăinţă este să ne pună în atenție rolul și importanța pocăinței pentru curățirea sufletului și pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că, prin evocarea numeroaselor personalități din Vechiul și Noul Testament, canonul ne conturează ideea că starea omului căzut în păcat nu este fără ieșire, omul având întotdeauna posibilitatea de a transcende determinismele naturii umane căzute și să reintre în comuniunea plenară cu Dumnezeu.
Sfântul Andrei Criteanul și creația sa liturgică
Canonul cel Mare se citeşte fragmentar în primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, iar integral doar în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a postului. Acest poem liturgic mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare”, pentru numărul mare de stihiri (250 de tropare și 11 irmoase), pentru diversitatea temelor biblice (Adam și Eva, Noe și potopul, Hristos și Biserica), dar şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice, învățături ce oferă „cheia” înțelegerii grelei călătorii pe care o are de parcurs fiecare om până ajunge la „starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13).
Numele Sfântului Andrei Criteanul este cunoscut în literatura bisericească, ocupând un loc de vază în istoria literaturii grecești din perioada bizantină. De asemenea, numele său este cunoscut și în imnografie, întrucât, în calitate de melod, a compus mai multe imnuri liturgice, tropare, irmoase și stihiri. Tot de numele său este legat și genul liturgic numit „canon”, cu nouă cântări, el fiind primul alcătuitor de canoane. Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în jurul anului 660, la Damasc, într-o familie de creștini.
Documentele aghiografice men- ționează că până la vârsta de 7 ani a fost mut, dar după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine a început să vorbească cu o abilitate nemaiîntâlnită. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim, unde devine călugăr la Mănăstirea Sfântului Sava și apoi la Biserica Sfântului Mormânt. În jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, eparhie a Mitropoliei Cretei. Acest episcop misionar trece la cele veșnice în insula Lebos, în jurul anului 740, pe când se întorcea din Constantinopol spre Creta. Biserica dreptmăritoare îl cinstește în data de 4 iulie.