Prima zi de comunicări a „Colocviilor Putnei“

În după-amiaza zilei de miercuri, 20 iulie 2016, la Mănăstirea Putna a început ediţia aniversară „Putna 550“ a Simpozionului internaţional de istorie „Colocviile Putnei“, a XVIII-a din şirul de reuniuni ştiinţifice începute în anul 2005.

La ora 16:00 a avut loc slujba Te Deum-ului în biserica voievodală, urmată de deschiderea oficială a simpozionului, în Sala Mare a Casei Domneşti. Gazda întrunirii, stareţul Mănăstirii Putna, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, a ţinut să mulţumească tuturor participanţilor prezenţi la această ediţie istorică. Sfinţia sa a vorbit în continuare despre importanţa acestui sfânt locaş în care, de 550 de ani, asemenea unui rug nestins, se înalţă liturghiile şi rugăciunile monahilor şi a credincioşilor, aplecându-se apoi asupra ctitorilor şi a sfinţilor din trecutul mănăstirii: „Cu recunoştinţă ne îndreptăm în această zi către toţi aceşti ctitori, sfinţi, călugări ai acestei mănăstiri, stareţi, episcopi, toţi născuţi de o mamă duhovnicească ce se cheamă Putna“. Al doilea mare ctitor al mănăstirii, Mitropolitul Iacob Putneanul, a fost trecut în rândul sfinţilor de curând. Moaştele sale au fost deshumate, cu aprobarea Sfântului Sinod, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi s-au aflat „de culoarea pâinii coapte, culoarea sfinţeniei şi a desăvârşirii întru Dumnezeu“.

În continuare, a luat cuvântul domnul profesor universitar Ştefan S. Gorovei de la Facultatea de Istorie din Iaşi, care a prezentat ultimele numere, 1 şi 2 pe anul 2015, ale Revistei „Analele Putnei“, editată de Centrul de Cercetare şi Documentare „Ştefan cel Mare“ al Mănăstirii Putna, precum şi cartea „Cercetări arheologice la Mănăstirea Putna“, volumul al II-lea. Domnia Sa a prezentat şi câteva cărţi recent publicate de alţi colaboratori ai Centrului „Ştefan cel Mare“. Istoricul ieşean a vorbit despre „Colocviile Putnei“ ca fiind nu doar prilejul întâlnirii între specialişti consacraţi, ci şi o adevărată şcoală de formare a tinerilor istorici. Mulţi dintre colaboratorii actuali ai Centrului „Ştefan cel Mare“ au participat la început la „Colocviile Putnei“ în calitate de studenţi masteranzi sau doctoranzi, ajungând apoi să se înscrie cu comunicări la simpozion şi să publice lucrările în „Analele Putnei“. Profesorul Ştefan S. Gorovei a ţinut să asigure gazdele „Colocviilor Putnei“ că „toţi cei care sunt aici de faţă şi cei care sunt departe înţeleg foarte bine eforturile pe toate planurile pe care Mănăstirea Putna le face de fiecare dată pentru organizarea acestei reuniuni ştiinţifice de un nivel şi de o calitate unice în România“. De asemenea, domnia sa a transmis şi regretele unora dintre colaboratorii apropiaţi, care nu au putut participa la această ediţie aniversară din motive obiective, dar care au transmis mesaje de solidaritate cu toţi cei aflaţi la Putna în aceste zile.

În continuare, au urmat primele comunicări ale acestei ediţii, care au aparţinut domnilor Oliver Jens Schmitt, de la Universitatea din Viena, şi Guillaume Saint-Guillan, de la Universitatea din Amiens. Protosinghelul Marcu Petcu, de la Mănăstirea Suceviţa, a prezentat comunicarea „Analize criminalistice asupra unui document de patrimoniu“, trimisă prin corespondenţă de către Grigoraş Beţiu, director adjunct al Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică, Marilena Chivu, Constantin Mirea şi Cristian Dumitrescu, experţi în cadrul institutului. Aceştia au investigat, cu ajutorul unui video-comparator spectral, Pomelnicul de la Mănăstirea Bistriţa, păstrat în Manuscrisul slav 78, din colecţia Bibliotecii Academiei Române. Folosind diferite tehnici, experţii criminalişti au putut să scoată la iveală toate ştersăturile şi intervenţiile care au avut loc de-a lungul timpului asupra acestui Pomelnic. Astfel, se pune la dispoziţia istoricilor, odată cu publicarea în Revista „Analele Putnei“, un material nepreţuit de investigaţie asupra trecutului Moldovei.

„La Putna se construieşte de 500 de ani şi încă mai este de lucru“

Prima sesiune de comunicări s-a încheiat cu comunicarea profesorului Ştefan S. Gorovei, „Spiritul Putnei în veacul al XVIII-lea. Zidiri în piatră şi cuvinte“. Pornind de la o afirmaţie pe care a auzit-o în anul 2002 - „La Putna se construieşte de 500 de ani şi încă mai este de lucru“ -, atunci când „am fost chemaţi să ajutăm la continuarea construcţiilor dintr-un alt plan, decât cel al zidăriilor, dar, năzuim, spre aceeaşi soliditate“, domnia sa a încercat să arate cum se exprimă spiritul Putnei în anumite momente din istoria ei. Familiaritatea cu obştea mănăstirii i-a înlesnit istoricului observaţia: „Nu o dată înţelegerea unor realităţi putnene din veacurile vechi ne-a fost înlesnită de ceea ce am văzut în jurul nostru. Şi, deopotrivă, nu o dată ceea ce se petrecea sau se petrece sub ochii noştri a căpătat şi capătă înţeles prin cunoaşterea unor gesturi, opţiuni, atitudini şi reacţii ale putnenilor din vechime. Nu ştim în ce măsură această legătură bi-univocă este trăită sau conştientizată de vieţuitorii dinăuntru ai Mănăstirii Putna, dar pentru noi, membri ai obştii dinafară, ea este evidentă“.

Comunicarea s-a concentrat pe două personalităţi, călugări cu metania în Mănăstirea Putna, unde au fost egumeni: Calistru, episcop de Rădăuţi, şi Atanasie, episcop de Roman. Primul, căruia i s-a recunoscut preocuparea foarte activă pentru aspectele gospodăreşti, s-a îngrijit de refacerea unor biserici ctitorite în timpul lui Ştefan cel Mare şi care între timp ajunseseră în ruină: Biserica „Sfântul Procopie“ din Bădeuţi, în mai 1720, şi biserica din Bălineşti, în mai 1721. Al doilea, un cărturar, a fost pasionat de cunoaşterea istoriei, îndemnător la multiplicarea cronicilor, pentru o cât mai largă cunoaştere a trecutului. „Numitorul lor comun este apartenenţa la obştea putneană. Amândoi, împreună, ilustrează spiritul Putnei, aşa cum l-a sădit creatorul ei: zidire în construcţii şi în cuvinte.“

Istoricul ieşean a mai spus că „în perechea Calistru-Atanasie putem vedea sămânţa roditoare a activităţilor“ care vor caracteriza Mănăstirea Putna în a doua parte a secolului al XVIII-lea, când Putna a fost rectitorită de Mitropolitul Iacob Putneanul, care a desfăşurat „o strălucită activitate gospodărească şi constructivă“, dar a fost şi iniţiatorul unei mari dezvoltări culturale. Caracterizând poziţia şi statutul Mănăstirii Putna în perioada ei de înflorire din anii 1750-1760, ilustrată şi într-un tablou de epocă, profesorul Gorovei a spus: „Precum Maica Domnului protejează sub acoperământului ei pe cei drepţi şi buni, tot aşa Putna îşi întindea autoritatea şi puterea ei proteguitoare asupra schiturilor şi a sihăstriilor vieţuitoare pe dealurile şi în văile din jurul ei“. (Mănăstirea Putna)