Prin cuvintele Sale a adus speranţă

Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. Matei 15, 29-31

În jurul Domnului Iisus Hristos s-au adunat toţi cei care erau în căutarea izbăvirii. Cine trăieşte drama bolii priveşte spre Mântuitorul ca spre unica şansă a izbăvirii. Cei de atunci erau uimiţi privind cum ciungii se vindecau, şchiopii mergeau şi orbii vedeau. Ne spune Evanghelia că toţi cei vindecaţi slăveau pe Dumnezeu. Cel care trece prin încercările bolii este predispus la însingurare. Neputinţele îl depărtează de semeni şi-l fac să se simtă părăsit. Pentru cel bolnav, fiecare clipă de suferinţă devine o povară nesfârşită. Din acest motiv Domnul Hristos cu mâna Sa a mângâiat, cu vocea Sa a încurajat, prin cuvintele Sale a adus speranţă. Fiecare vindecare făcută de Mântuitorul a fost un moment de cercetare a conştiinţei celui bolnav. Fiul lui Dumnezeu a privit în sufletul fiecărui neputincios şi acolo a văzut păcatele, pocăinţa, dar şi credinţa fiecăruia. Părintele Iustin Pârvu aşa spunea: „Zadarnic înalţi ochii spre cer dacă nu ştii să ţi-i cobori spre cel care boleşte lângă tine”.