„Prin lucrarea Duhului Sfânt, omul se modelează după chipul lui Hristos”

În Duminica cea Mare a praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, 31 mai, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură după săvârșirea Sfintei Liturghii în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Preafericirea Sa a pus în lumină că Duhul Sfânt „confirmă lucrarea Fiului și împărtășește lumii viața lui Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat la cer”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat la începutul cuvântului său de ce Pogorârea Duhului Sfânt a fost posibilă doar după Învierea și Înălțarea Mântuitorului la ceruri: „Această sărbătoare ne spune în Evanghelia sa (Ioan 7, 37‑53; 8, 12) că Iisus a vorbit despre apa cea vie și că cel care însetează sufletește în inima lui să vină să bea apa cea vie. Sfântul Apostol Ioan, de la care e citită Evanghelia de astăzi, spune că Iisus vorbea despre Duhul Sfânt, care încă nu a fost dat celor ce credeau în El, pentru că Iisus încă nu Se preaslăvise. Aceasta înseamnă că Duhul Sfânt S‑a dat după Învierea lui Hristos doar într‑o formă anticipată și concentrată Apostolilor, când a zis: «Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute» (Ioan 20, 22‑23). Și apoi, după preaslăvirea Sa în plinătate, prin Înălțarea întru slavă la cer, este trimis Duhul Sfânt peste ucenici [...]. Numai după ce Hristos Cel răstignit, îngropat și înviat din morți Se înalță întru slavă la cer este posibilă trimiterea Duhului Sfânt. De ce numai după Înviere și mai ales după Înălțarea întru slavă era posibilă trimiterea Duhului Sfânt de către Tatăl, la cererea Fiului? Pentru că Duhul Sfânt, trimis de Dumnezeu Tatăl la cererea Fiului înălțat la ceruri, împărtășește sau comunică oamenilor care cred în Hristos și se botează în numele Sfintei Treimi viața Lui cea veșnică. Nu viața pământească, ci viața Lui cerească veșnică. Nu o viață biologică, ci o viață duhovnicească veșnică. Această viață veșnică, pe care le‑a făgăduit‑o celor care cred în El, este împărtășită la Cincizecime Sfinților Apostoli și, prin predica și lucrarea lor și prin botezul acceptat de cei care au crezut în Iisus Hristos, se constituie Biserica lui Hristos, formată din persoane diferite și popoare diferite”.

„Biserica este spațiul, mediul și locul în care oamenii se pregătesc pentru învierea cea de obște”

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat rolul esențial al Duhului Sfânt în viața credincioșilor, arătând că El este Cel care, prin lucrarea Sa în Sfintele Taine, ne pregătește pentru învierea cea de obște.

„Duhul Sfânt Se dăruiește în plinătate ca o arvună pentru viața veșnică, spun Sfinții Părinți. Toate Tainele sunt săvârșite prin lucrarea Duhului Sfânt, Care coborând și asupra pâinii și a vinului, le preface în Trupul și Sângele lui Hristos. Deci Trupul tainic al lui Hristos, plin de Duhul Sfânt, și Trupul euharistic al lui Hristos, plin de Duhul Sfânt, arată că Biserica este spațiul, mediul și locul în care oamenii se pregătesc pentru învierea cea de obște și pentru dobândirea vieții veșnice în împărăția Preasfintei Treimi. Dar acum ce face Duhul Sfânt propriu‑zis ca pregătire pentru dobândirea vieții veșnice? Mai întâi curățește sufletul de păcate și îl sfințește prin Sfântul Botez și prin toată viețuirea creștină, adică post, rugăciune, pocăință, fapte bune. Aceasta este prima înviere, învierea sufletului din moartea cauzată de păcat, și pregătirea pentru învierea finală sau învierea de obște de la sfârșitul veacurilor. Toate Tainele Bisericii, săvârșite prin lucrarea Sfântului Duh, sunt pregătiri și etape pentru dobândirea vieții veșnice. Faptul că în Apostolul de astăzi Duhul Sfânt este prezentat ca foc curățitor și încălzitor și luminător, iar în Evanghelia de astăzi Duhul Sfânt este prezentat ca apa cea vie, arată că, prin lucrarea Duhului Sfânt, omul se curățește, se sfințește, se modelează după chipul lui Hristos. Duhul Sfânt îl curățește de păcate, îi dă iertare ca urmare a pocăinței și a dezlegării de păcate, și, în același timp, fiind apa cea vie, îi dăruiește puterea de a cultiva virtuțile care sunt oferite ca niște semințe în botez, dar sunt cultivate pentru rodire, adăugându‑se la harul Duhului Sfânt și osteneala liberă a creștinului”.

Duhul Sfânt - arvună a vieții veșnice

În cele din urmă, Preafericirea Sa a pus în lumină înțelegerea duhovnicească a lucrării Duhului Sfânt ca arvună a vieții veșnice: „Fericitul Augustin spune că «Duhul Sfânt este degetul lui Dumnezeu» și «este inelul pe care Hristos Mirele îl oferă miresei Sale, Biserica». Adică Hristos oferă harul Duhului Sfânt ca arvună a vieții veșnice, după cum un mire oferă miresei inelul ca semn al legăturii lor, al comuniunii lor veșnice. Tot Fericitul Augustin numește Duhul Sfânt „arvuna vieții veșnice pentru pregătirea noastră finală”. El zice: „Acum noi suntem pelerini în viața pământească, ne îndreptăm spre patria cerească veșnică, dar Cel care ne conduce spre viața veșnică este Duhul Sfânt”. Acum, Duhul Sfânt este prezent ca o arvună a vieții veșnice în sufletele oamenilor, dar adevărata viață veșnică nu este doar pentru suflet, ci și pentru trup. Și de aceea plinătatea vieții veșnice, nu doar arvuna, se dă omului după învierea cea de obște, după cum și Hristos, după Învierea și Înălțarea Sa întru slavă la cer, a dăruit Duhul Sfânt Bisericii Sale. Deci această abordare, această înțelegere duhovnicească a lucrării Duhului Sfânt ca arvună a vieții veșnice în Tainele Bisericii și în toată viața creștină, este deosebit de important să o reținem. Prin aceasta se arată iubirea Preasfintei Treimi. De aceea botezul se săvârșește în numele Preasfintei Treimi, căci omul care se botează este pus într‑o relație vie și eternă de iubire cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și, ca atare, omul trăiește în comuniune veșnică cu Persoanele Sfintei Treimi, cu Sfinții Îngeri și cu toți sfinții din ceruri, dar și cu toate popoarele care cred în Hristos și Îl iubesc pe El și împlinesc în viața lor voia Lui”.

În continuare, conform rânduielii liturgice specifice acestei zile de praznic, a fost săvârșită Vecernia plecării genunchilor, în cadrul căreia au fost citite cele șapte rugăciuni închinate Preasfintei Treimi și au fost binecuvântate ramuri de nuc și tei.