Principalele dificultăţi ale şcolii online
Specialişti în ştiinţele educaţiei de la mai multe universităţi din ţară au realizat un studiu aplicat pe şcoala online, la care au participat peste 10 mii de cadre didactice din toată ţara şi care relevă faptul că principalele dificultăţi în predarea online reclamate de profesori sunt nivelul ridicat de stres şi lipsa unei metodologii clare, adaptată predării în mediul digital.
Cercetarea „Un an de şcoală online - Premise pentru inovarea educaţiei”, realizată în perioada martie 2020 - februarie 2021 şi la care au participat peste 10 mii de profesori de la toate nivelurile de învăţământ, a scos în evidenţă problemele întâmpinate de aceştia în predarea online. Nivelul de stres psihic, social sau tehnic şi lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea şi desfăşurarea activităţilor online sunt principalele dificultăţi cu care s-au confruntat cadrele didactice pe parcursul desfăşurării orelor în mediul digital, potrivit studiului, citat de Agerpres. Ei s-au plâns şi de timpul insuficient pentru planificarea şi organizarea lecţiilor, de lipsa unui computer performant, precum şi de lipsa timpului necesar pentru înţelegerea şi utilizarea adecvată a instrumentelor şi resurselor digitale. Profesorii au reclamat, de asemenea, „lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, feedback şi evaluare, respectiv lipsa unui spaţiu adecvat (acasă) pentru realizarea unor activităţi didactice”.
În ceea ce-i priveşte pe elevi, cadrele didactice au arătat că aceştia au întâmpinat „dificultăţi tehnice - de acces, conectare, afişare”, lipsa obişnuinţei de a învăţa cu ajutorul noilor tehnologii”, „nivelul insuficient al competenţelor digitale”, dar şi „lipsa unui program bine structurat, determinând sincope în învăţare”. Totodată, unii elevi nu au acasă un spaţiu adecvat pentru realizarea activităţii de învăţare online, iar în cazul altora, accesul la internet a fost limitat.
Studiul relevă, totodată, diferenţe semnificative la cadrele didactice care predau în şcolile din mediul urban comparativ cu cele din rural, în special în privinţa accesului la tehnologie, adică echipamente, internet, suport specializat în configurarea şi utilizarea aplicaţiilor şi platformelor digitale.
Majoritatea profesorilor participanţi la cercetare au remarcat faptul că lipsa interacţiunii directe, în grupul de învăţare, între elevi şi educatori, are repercusiuni iremediabile în dezvoltarea socială, emoţională şi afectivă a copiilor. „44% dintre respondenţi sunt de acord că dezvoltarea socio-emoţională a elevilor este influenţată negativ, 37% sunt de acord parţial, 15% sunt în dezacord şi 4% nu ştiu”, conform cercetării.
Cât priveşte ajutorul primit de profesori în perioada şcolii online, studiul arată ajutor în mare măsură de la directorul şcolii - 41%, de la informaticianul şcolii - 26%, de la membri ai familiei - 25%, de la colegi - 23%, de la Ministerul Educaţiei, inspectorat şi alte autorităţi implicate în domeniul educaţiei - 12%, de la elevi, ONG-uri sau companii private - 6%, iar de la părinţi - 5%. Studiul a fost realizat de specialişti în ştiinţele educaţiei de la Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, din cadrul proiectelor CRED şi ROSE, precum şi al Centrului Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie. (O. N.)