Priveghere în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie la Catedrala Patriarhală

Slujba Privegherii în cinstea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost oficiată în seara zilei de 26 octombrie, la Catedrala Patriarhală, de Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date alternativ de la cele două strane de membrii Grupului psaltic „Tronos“ al Catedralei Patriarhale, conduşi de arhidiaconul Mihail Bucă şi de Gabriel Rădăşanu.

În cuvântul de la sfârşitul slujbei, Preasfinţitul Andrei Făgărăşanul a mărturisit că, alături de slujitori şi credincioşi, a trăit clipe de bucurie duhovni-cească, împreună cu sfinţii lui Dumnezeu. „Cu ajutorul Tatălui Ceresc, Sfântul Preacuvios Părinte Dimitrie ne-a chemat dimpreună, cler şi popor, să-i aducem laude în cântări şi să-l preamărim. Ne întrebăm: care ar fi mesajul pe care Sfântul Preacuvios Dimitrie ni-l transmite nouă, celor de astăzi? Noi venim şi ne rugăm, pelerini fiind, aşteptăm răbdători să ne închinăm la racla moaştelor lui. Mesajul Cuviosului, adresat oricărui credincios ajuns la sărbă-toare, ar fi acesta: «Iubite frate, păzeşte credinţa strămoşească, închină-te lui Dumnezeu în duh şi în adevăr, respectă rânduielile bisericeşti şi dă cinste sfintelor moaşte!» Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou s-au descoperit, printr-o minune dum-nezeiască, unei fete bolnave. Este cineva în sfânta biserică sau stând la rând să se închine care să nu aibă o suferinţă sufletească sau trupească? Nu cred că există om pe faţa pământului care să nu poarte o povară, ori a bolii, ori a încărcării sufleteşti. Şi atunci, când ne apropiem de moaştele Sfântului Dimitrie, ce-i spunem? Îi zicem asemenea cântării din Acatist: «Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni, laude de mulţumire aducem ţie noi nevrednicii, ci ca cel ce eşti minunat şi preamilostiv izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!»“ (Augustin Păunoiu)