Program iconografic amplu pe exteriorul unei biserici românești din Viena

După luni de muncă atentă și stăruitoare, desfășurată cu multă dăruire și migală, pictura exterioară de pe peretele sudic al bisericii românești „Pogorârea Sfântului Duh” și „Sfântul Ștefan cel Mare” din Viena a fost finalizată. Realizarea acesteia a fost posibilă prin sprijinul credincioșilor și, în mod deosebit, prin proiectul „Rădăcini și Lumină - Proiect pentru spiritualitate al comunității din Viena”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Echipa de pictori, coordonată de prof. Alexandru Nicolau, a dat dovadă de profesionalismul, răbdarea și dăruirea necesare pentru a transpune în imagine un amplu program iconografic, inspirat din tradiția picturii bisericești moldovenești și îmbogățit printr-o atentă articulare teologică a temelor reprezentate.

Coordonatorul echipei a realizat și o scurtă prezentare a planului iconografic: „Pe structura temelor tradiționale specifice picturii bisericilor moldovenești au fost inserate teme relevante pentru reprezentarea Tainelor Bisericii, conform recomandărilor făcute de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Astfel, în decroșul din partea superioară a peretelui așezăm scene din Vechiul Testament, care vor fi în pandant cu scena creării lumii și a omului de pe peretele de nord. Începând dinspre vest, chiar deasupra Imnului Acatist, este istoria vieții lui Moise, cu scenele: Moise închinându-se la rugul aprins, trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, călăuzirea poporului prin stâlpul de foc, hrănirea poporului evreu cu mană în pustie, îndulcirea apei la Mara, rugăciunea lui Moise pe muntele Sinai și primirea tablelor Legii. Aceste scene plasate deasupra Imnului Acatist sunt în corelație directă cu acesta. Legătura dintre istoria lui Moise și Maica Domnului este și mai bine pusă în evidență prin faptul că, pentru titluri, s-au folosit versuri din Imnul Acatist. În continuare, spre est, istoria vieții lui Noe este plasată deasupra traveelor care au fost dedicate Tainei Pocăinței și a Botezului, în corelație directă cu acesta din urmă. Scenele sunt: Noe construind arca, chemarea animalelor și intrarea lor în arcă, apoi potopul. Scena finală redă momentul în care Noe iese din corabie și trimite corbul și apoi porumbelul. Pe cer apare curcubeul ca semn al împăcării lui Dumnezeu cu lumea, ca o icoană văzută a slavei și a harului lui Dumnezeu”.

Pictorul Alexandru Nicolau a explicat apoi componența următoarelor registre: „Începând de la vest spre est, prima parte a peretelui este dedicată Imnului Acatist al Bunei Vestiri. Acesta conține scene istorice și dogmatice. În iconografia moldovenească, o prezență puternică o are tema arborelui lui Iesei, conținând genealogia lui Hristos. În cazul de față, acesta a devenit un arbore al Tainei Cununiei. Jumătatea inferioară este dedicată Vechiului Testament, iar cea superioară, Noului Testament și istoriei Bisericii. Acesta începe de jos, cu  protopărinții Adam și Eva, al căror fiu, Abel, este prototip al lui Hristos. Se continuă cu Noe, soția sa și fiul lor, Iafet, părintele neamurilor indo-europene, apoi Avraam și Sara, Isaac și Rebeca, Iacob și Rahila, cu copiii lor, Iosif și Asineta, cu copiii lor, Manase și Efraim. Aceștia sunt reprezentați pentru că sunt un simbol al purtării de grijă a lui Dumnezeu față de familii. Mai sunt prezenți: Booz și Rut, strămoșii lui David, precum și Elcana și Ana, părinții lui Samuel. Nu lipsesc nici Zaharia și Elisabeta, apoi Ioachim și Ana, din care odrăslește Maica Domnului, iar în mijloc, în centrul arborelui familiei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Tot aici, în jumătatea inferioară, dedicată Vechiului Testament, sunt reprezentate și două teme foarte prezente în imnografie: cei trei tineri în cuptorul de foc și Daniel în groapa cu lei. Aceștia, păzind credința părinților lor, au fost izbăviți de Dumnezeu din primejdiile viețuirii într-un popor străin și cu o altă credință, în exilul babilonian. Arborele se continuă cu scena Nunții din Cana Galileei. Exemplele de familie reprezentate în continuare sunt: Adrian și Natalia, Petru și Fevronia, Montanus și Maxima, Acvila și Priscila, familia Sfântului Vasile cel Mare, Simeon și Anastasia, părinții Sfântului Sava, Eustație Plachida cu familia lui, Corneliu Sutașul. La urmă sunt Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfinții Șapte Martiri Macabei, Sfânta Parascheva și Sfântul Stelian, ca protectori ai familiei”.

Vorbind despre scenele dedicate Tainei Pocăinței, coordonatorul echipei de pictori a afirmat: „Pentru următoarea parte a peretelui, dintre cele două ferestre, au fost alese următoarele scene: pocăința lui Manase, pocăința lui David, pilda vameșului și a fariseului, pilda fiului risipitor, ungerea din Betania și pocăința lui Petru. Ca parte a roadelor lucrării Duhului Sfânt în lume, sunt reprezentate viețile excepționale ale Sfintei Maria Egipteanca și Sfântului Moise Etiopianul. Ultima parte continuă cu botezul pocăinței săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul, Botezul Domnului, Petru botezând pe Corneliu și toată casa sa. Registrul se încheie în partea de jos cu o referire la martiriu ca botez al sângelui, anume scena martirizării Sfântului Arhidiacon Ștefan”.

La rândul său, părintele paroh Emanuel Nuțu și-a exprimat recunoștința față de toți cei care au contribuit la încheierea unei noi etape din procesul de înfrumusețare a „Voronețului” din Viena: „Gândul nostru de recunoștință se îndreaptă către echipa de pictori și către ctitorii și binefăcătorii bisericii, ale căror contribuții și sprijin statornic fac posibilă continuarea lucrărilor de înfrumusețare a acestui lăcaș de rugăciune al comunității ortodoxe românești din Viena. O mulțumire aparte adresăm Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru sprijinul acordat în realizarea acestei importante etape a picturii exterioare. Susținerea oferită contribuie nu numai la înfrumusețarea unui lăcaș de cult, ci și la păstrarea și mărturisirea, în mijlocul Vienei, a credinței, spiritualității și patrimoniului cultural românesc”.