Program redus și normă întreagă pentru îngrijirea bătrânilor

Un articol de: Oana Nistor - 27 Ianuarie 2017

Salariaţii care au în grijă per­soane vârstnice depen­dente pot lucra după un program redus, iar remune­raţia lunară va fi pentru normă întreagă. Potrivit legii, angajatorul plă­teşte o jumă­tate de normă, iar cealaltă parte va fi aco­pe­rită de auto­rităţile locale. Din cele apro­ximativ 780.000 de persoane cu dizabilităţi, câte erau înre­gistrate în statistici la sfârşitul lunii septembrie 2016, circa 300.000 aveau vârsta de peste 65 de ani. Majoritatea acestor bătrâni se aflau în îngrijirea familiilor sau trăiau singuri.

Persoanele salariate care au în îngrijire bătrâni cu dizabi­li­tăţi, membri de fami­­lie, au posibilitatea legală de a lucra în baza unui program redus, însă remuneraţia lunară va fi pentru o normă întreagă. Facilitatea, mai puţin cunoscută, este pre­văzută de Legea nr. 17/2000 pri­vind asistența socială a persoa­nelor vârstnice, republicată şi intra­tă în vigoare în luna mai 2010. În actul legislativ se pre­cizează că salariul acestor persoane va fi plătit de angajator, care acoperă timpul de lucru efectiv prestat de salariat, iar pentru cealaltă jumătate de normă sumele vor fi acoperite din bugetul autorităţilor publice locale. „Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie”, se arată la art. 13 din Legea nr. 17/2000. Mai mult, legislaţia prevede faptul că „timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă”. Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), la solicitarea portalului avocatnet.ro, a precizat că facilitatea se acordă doar persoanelor care lucrează în baza unui contract individual de muncă. Reprezen­tanţii ministerului au mai explicat că angajatorul nu ar trebui să refuze modificarea duratei de mun­că din contract, dat fiind faptul că „este un drept acordat în te­meiul legii”.

Potrivit aceleiaşi surse, solici­tările pentru acordarea facilităţii prevăzute în lege privind îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice dependente trebuie depuse la serviciul public de asisten­ță socială din cadrul primăriilor. Ulterior, o echipă, formată din doi asistenţi sociali din cadrul Primă­riei şi un medic specialist în geriatrie-gerontologie, va efectua o anchetă socială „cu respectarea cri­teriilor prevăzute în grila na­țională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice”. Potrivit legii, o persoană este considerată de­pendentă dacă își pierde autonomia din cauze fizice, psihice sau mentale și are nevoie de ajutor semnificativ și/sau de îngrijire pentru a realiza activitățile de bază ale vieții de zi cu zi (de exem­plu, bătrânii imobilizaţi la pat sau cu handicap locomotor, mental sau social).

România înregistra, la 30 septembrie 2016, 779.814 persoane cu dizabilități, iar 97,82% (761.831 persoane) din acestea se aflau în îngrijirea familiilor și/sau trăiau independent (neinstituționa­li­zate). Doar 2,18% (17.983 persoa­ne) se aflau instituționalizate în centre aflate sub coordonarea Autorităţii Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.