Protopopul Ioan Şugar al Marghitei a fost înmormântat

Impunătoarea Biserică „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Marghita a fost neîncăpătoare pentru mulţimea de preoţi şi credincioşi, oficialităţi centrale, judeţene şi locale care au venit să înalţe rugăciuni pentru odihna sufletului celui care a fost, până la trecerea sa la cele veşnice, duminică, 24 mai, după o scurtă, dar grea suferinţă, paroh la Marghita II şi protopop al Marghitei, vrednicul şi jertfelnicul părinte Ioan Şugar.

Marţi, 26 mai, în paraclisul de la demisolul Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Marghita, un sobor de preoţi din cadrul Protopopiatului Marghita a săvârşit Sfânta Liturghie.

Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei, înconjurat de un sobor de 150 de preoţi şi diaconi din Eparhia Oradiei, dar şi din alte eparhii - Arhiepiscopia Timişoarei, Arhiepiscopia Aradului, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Episcopia Sălajului -, a oficiat slujba de Înmormântare a părintelui Ioan Şugar în Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva“, zidită în ultimii ani prin grija, osteneala şi jertfa părintelui Ioan, cu sprijinul credincioşilor Parohiei Marghita II.

La finalul slujbei, PS Episcop Sofronie al Oradiei a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a conturat personalitatea luminoasă a protopopului Ioan Şugar, aducând mângâiere şi speranţă familiei îndoliate şi credincioşilor din Parohia Marghita II: „Vestea plecării din lumea aceasta a părintelui protopop Ioan Şugar a venit pentru noi toţi pe nepregătite, foarte repede, într-un chip neaşteptat, şi tocmai pentru aceasta, pentru că prea repede se desparte de noi şi de lumea în care trăit, a slujit şi s-a jertfit, am fost cu toţii cuprinşi de întristare. Dar o întristare plină de nădejde, pentru că pleacă dintre noi un ales slujitor al Domnului care în toată viaţa sa de vrednic şi jertfelnic slujitor al lui Hristos a propovăduit atâtor oameni Învierea Mântuitorului Iisus Hristos şi nădejdea în viaţa cea veşnică“.

Ierarhul a menţionat că „am fi aşteptat, cu toţii, ca prima slujbă care să se ţină în această adevărată catedrală din Marghita, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, să fie o slujbă de Înviere. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa cea nepătrunsă, a rânduit însă ca cea dintâi slujbă care să se facă aici, în biserica mare, propriu-zisă - pentru că jos, în paraclisul de la demisol, la cererea părintelui protopop Ioan şi cu binecuvântarea noastră, de mult se săvârşesc sfintele slujbe -, să fie pentru omul, pentru preotul, pentru fratele nostru în slujire, în credinţă şi în mărturisire, la plecarea sa spre veşnicie. Atât de mult s-a jertfit părintele protopop Ioan Şugar pentru această biserică şi atât de mult I-a dăruit lui Dumnezeu din sănătatea sa şi anii săi, pentru biserica în care ne aflăm, încât aici, la catedrala din Marghita, rânduiala slujbelor era una de catedrală, mănăstirească, de când s-a deschis biserica“. Ierarhul a subliniat faptul că deşi slujba săvârşită a fost una de înmormântare, ea s-a încheiat cu imnul Învierii, devenind, astfel, prin credinţa celor care au participat la ea, o slujbă de Înviere.

„Plecarea sa dintre noi lasă un mare gol, pentru familia sa, pentru credincioşii săi, dar şi pentru toţi cei care l-am cunoscut şi suntem aici de faţă. Un om cumsecade, un om bun şi cuminte, un om harnic şi ascultător, un om răbdător şi îndelung răbdător, care găsea doar cuvinte bune despre ceilalţi. A suferit mult, a răbdat mult, a slujit exemplar. Pleacă dintre noi un slujitor jertfelnic, devotat, dăruit total misiunii sale şi care, împreună cu dumneavoastră, iubiţii săi credincioşi şi fiii noştri duhovniceşti, a trudit mult la înălţarea acestei biserici. Un om de o mare bunătate, un om de o frumuseţe lăuntrică cu adevărat rară şi mai ales un preot în stare de mucenicie, de jertfă pentru Biserica lui Hristos, căreia a ales, încă din tinereţe, să-i slujească“. PS Sofronie a mai arătat că amintirea părintelui Ioan Şugar va rămâne ca o candelă aprinsă în sufletele celor care au participat la slujbă în număr atât de mare.

Aşezat spre odihnă în cripta bisericii

Pr. Dorel Octavian Rus, protopopul Oradiei, Peştişului şi Aleşdului, a prezentat viaţa şi activitatea părintelui Ioan Şugar pe parcursul celor 59 de ani cât i-a rânduit Bunul Dumnezeu să trăiască pe pământ. Pr. Petru Sabo, de la Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ din Satu Mare, Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, coleg şi prieten apropiat al celui adormit întru Domnul, a rostit mesajul de condoleanţe al preoţilor colegi de studii cu părintele Ioan Şugar şi al credincioşilor din Parohia Marghita II, care au dorit să îşi arate iubirea, cinstirea şi recunoştinţa pentru cel care le-a fost părinte duhovnicesc.

În încheiere, PS Episcop Sofronie a transmis mesajul de condoleanţe din partea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, pentru familia îndoliată şi pentru credincioşii din Parohia Marghita II. Trupul neînsufleţit al părintelui Ioan Şugar a fost apoi luat şi purtat pe braţe de preoţi în procesiunea de înconjurare a bisericii, după care, la demisol, a fost aşezat spre odihnă în cripta sfântului locaş.

Părintele Ioan Şugar s-a născut pe 22 octombrie 1955 în Medieşul Aurit, judeţul Satu Mare, din părinţi buni credincioşi, Maria şi Ştefan Şugar. A absolvit clasele I-VIII în satul natal, apoi, între 1970 şi 1975 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Caransebeş. După efectuarea stagiului militar, în cadrul detaşamentului de vânători de munte din Sfântu Gheorghe, a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox de Grad Universitar de la Sibiu, între 1976 şi 1980. În 1980 s-a căsătorit cu Rodica, Dumnezeu binecuvântându-i cu doi copii, Ioana şi Ioan, şi cu patru nepoţi: Ioan, Andrei, Iulia şi Matei. A fost hirotonit preot, în 1980, de vrednicul de pomenire Episcop Vasile Coman al Oradiei. A slujit cu dăruire în Parohia Portiţa de lângă Carei, judeţul Satu Mare, în 1980-1983, apoi în Parohia Săcuieni, în 1983-2000, iar din 2000 a devenit paroh la Marghita II, unde a slujit şi s-a jertfit pentru construirea bisericii parohiale cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva“. A activat ca secretar protopopesc la Protopopiatul Marghita, în 1995-2007, iar din luna mai 2007, a fost numit de către PS Episcop Sofronie protopop al Marghitei, împlinind cu râvnă şi responsabilitate această ascultare până la trecerea sa la cele veşnice.