Puterea credinţei

În regiunea Campania din Italia, în urmă cu 1.500 de ani, Sfântul Benedict înfiinţase o mănăstire vestită, la Nursia. Acolo veneau nu doar cei care doreau să-şi închine viaţa lui Hristos, ci şi copii pe care nobili din Roma îi încredinţaseră Cuviosului Benedict pentru a-i creşte în supunerea faţă de Domnul. Unul dintre aceştia, jucându-se în preajma mănăstirii, unde se afla un lac, cade în apă şi este cât pe ce să se înece. Benedict, deşi aflat în mănăstire, ştie ce s-a întâmplat, trimite îndată un tânăr ucenic, binecuvântându-l, pentru a-l salva pe copilul aflat în primejdie. Acesta fuge, fără să mai stea pe gânduri, „crede că merge pe pământ, însă e pe apă, îl apucă pe copil de păr şi, tot în fugă, îl aduce înapoi. Odată ajuns pe mal, îşi revine şi îşi dă seama că a alergat într-adevăr pe ape“.

 

Atunci amândoi se duc la părintele Benedict să-i povestească întâmplarea. Sfântul atribuie miracolul ascultării ucenicului său, însă copilul intervine: „Eu, când eram scos din apă, am văzut deasupra capului meu rasa părintelui Benedict. El e acela care m-a scăpat de la înec“.

 

Ascultarea şi credinţa sunt căile prin care Dumnezeu săvârşeşte minuni în viaţa noastră. (Augustin Păunoiu)