Puterea geniului

Prestigiul geniilor unei ţări reprezintă un patrimoniu de mare preţ pentru aceasta şi o pavăză la ceasuri grele.

După moartea filosofului german Immanuel Kant (1724-1804), autorul Criticii raţiunii pure, gloria sa a crescut necontenit, pentru ca la începutul secolului trecut să poată aduce patriei filosofului, în grele momente de cumpănă, servicii neaşteptate. O ţară este fericită atunci când a produs oameni mari, căci aceştia pot s-o ocrotească şi dincolo de mormânt.

În anul 1919, la pacea de la Versailles, când se impuneau Germaniei condiţii dintre cele mai grele, era vorba ca şi Prusia orientală, tăiată de trupul teritoriului germanic, să fie încorporată altei ţări.

Dar preşedintele american  Woodrow Wilson (1913-1921), admiratorul lui Kant, s-a ridicat şi a spus cu tărie că Königsbergul, unde a trăit unul dintre cele mai cunoscute genii ale Germaniei, nu poate fi cedat altui popor. Astfel, ceea ce  nu putuseră să apere milioane de soldaţi, înarmaţi până în dinţi, a salvat umbra grandioasă a lui Immanuel Kant.