„Puţini oameni cumpără case vechi ca să le restaureze“

Acum, când sunt în plină dezbatere păstrarea şi restaurarea unor clădiri vechi cu personalitate sau, dimpotrivă, sacrificarea lor pentru a se putea realiza proiecte arhitecturale ori de infrastructură moderne, ni s-a părut interesant să recurgem la punctul de vedere al unui arhitect cu experienţă, Alexandru Beldiman, profesor asociat la Universitatea Naţională de Arte.

Patrimoniul arhitectural al unei ţări fie că e de dată recentă, fie că se cuantifică în venerabile ziduri, este o carte de vizită pentru cultura şi civilizaţia respectivă. Între vechi şi nou Alexandru Beldiman a identificat la români două tendinţe paradoxale. Pe de o parte, arhitectul consideră: "În general, societatea românească nu este pregătită să înţeleagă arhitectura modernă şi contemporană, cu câteva excepţii. Românii sunt conservatori şi nu sunt întotdeauna mari amatori de lucruri foarte noi şi foarte moderne. Cel mai bun exemplu este unul dintre oraşele cele mai frumoase din lume, Barcelona, unde construcţiile noi din oţel şi sticlă şi alte materiale sunt alături de construcţii vechi, toate de patrimoniu mondial." Pe de altă parte, deşi în multe oraşe din ţară există case vechi cu un anume stil şi farmec, românii care îşi doresc o locuinţă preferă să le demoleze în loc să le renoveze şi să le valorifice potenţialul estetic. "Bucureştiul, de pildă, are un potenţial pe care nimeni, din păcate, nu ştie să-l exploateze. Puţini oameni cumpără case vechi ca să le restaureze. Asta ar da o valoare Bucureştiului şi ar conferi valoare şi acelei proprietăţi. Există o categorie de oameni cu bani în Occident care apreciază casele vechi şi care ştiu să recunoască o restaurare de bună calitate. La noi, însă, cei mai mulţi le demolează şi fac blocuri, pentru că interesul lor este să facă bani cât mai mulţi într-un interval de timp cât mai scurt", spune profesorul Beldiman. Bogăţie arhitecturală nevalorificată Despre patrimoniul arhitectural românesc, interesant şi bogat, arhitectul consideră că este nepus în valoare şi expus degradării. "Identitatea arhitecturală românească este plurală. Se remarcă în nordul Moldovei arhitectura din timpul lui Ştefan cel Mare, din timpul lui Petru Rareş, apoi momentul Dragomirna şi tot ce s-a realizat la Iaşi care, în ciuda demolărilor, este, încă, un oraş fermecător. În Moldova sunt nenumărate conace boiereşti care au scăpat de demolări, nu ştiu ce s-a întâmplat cu ele după 1990, dar ar fi putut să constituie baza pentru realizarea unui turism cultural bine-venit pentru imaginea României. În Transilvania, avem de-a face cu arhitectura central-europeană, iar Oradea este un oraş care ar putea fi foarte bine valorificat. În Ţara Românească, un monument remarcabil este monumentul Brâncoveanu, dar şi realizările lui Şerban Cantacuzino sau Mavrocordat. Din păcate, cel mai reprezentativ monument, Mănăstirea Văcăreşti, a dispărut. Trebuie menţionată şi Biserica Kretzulescu, o piesă mică, dar remarcabilă, care ar trebui să intre într-o istorie a arhitecturii europene fără doar şi poate. Există în România elemente arhitecturale de marcă. Ele sunt însă complet nepuse în valoare." Casele de prost-gust Despre construcţiile noilor îmbogăţiţi ai României Beldiman ne-a declarat: "Am avut ocazia să văd câteva dintre ele, invitat fiind de furnizorii de materiale de construcţii, care ne-au propus să le vedem puse în operă. Mi se par summumul prostului-gust, cu câteva excepţii, probabil. În general, însă, n-am văzut case mai urâte şi care să facă mai de ruşine o ţară decât casele nou-îmbogăţiţilor. Pentru construcţiile publice ar trebui să se organizeze concursuri în urma cărora să se selecteze proiecte pe baza calităţii lor. Acestea ar putea să constituie modele pentru aceşti proaspăt îmbogăţiţi, lipsiţi de orice cultură, veleitari şi care, din păcate, au poluat, pe 100 de ani, ireversibil, localităţile României." " Există o categorie de oameni cu bani în Occident care apreciază casele vechi şi care ştiu să recunoască o restaurare de bună calitate. La noi, însă, cei mai mulţi le demolează şi fac blocuri, pentru că interesul lor este să facă bani cât mai mulţi într-un interval de timp cât mai scurt." - Arhitectul Alexandru Beldiman